ICCJ. Decizia nr. 1002/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1002/2009

Dosar nr. 1089/115/2007

Şedinţa publică din 25 martie 2009

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 505 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Caraş Severin a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta SC P.A. SRL Reşiţa împotriva pârâtei SC M. SRL Timişoara şi, în consecinţă: a dispus rezilierea contractului de antrepriză nr. 2 din 25 mai 2004, încheiat între SC M. SRL în calitate de antreprenor general şi reclamanta SC P.A. SRL Reşiţa în calitate de beneficiar, pentru executarea investiţiei "Clădire P+ 1 cu destinaţie industrială, inclusiv lucrări de consolidări maluri" situată administrativ în municipiul Reşiţa, jud. Caraş Severin şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei comerciale nr. 505 din 22 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin a formulat apel pârâta SC M. SRL Timişoara precizând că motivele de apel se vor comunica până la primul termen de judecată.

Prin Decizia nr. 152/COM din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, s-a anulat ca netimbrat apelul pârâtei.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. învederând că, deşi instanţa de judecată, în dispozitivul hotărârii face menţiune despre depunerea de către pârâta-apelantă a unei cereri de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, instanţa nu ţine cont de aceasta în pronunţarea hotărârii.

Recurenta a mai susţinut că, deşi era primul termen de judecată, termen la care cererea de angajare apărător a fost depusă prin intermediul serviciului de registratură, instanţa nu a luat în considerare această cerere, pronunţând o hotărâre cu încălcarea dreptului la apărare şi cu greşita interpretare a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 147/1997 republicată şi a art. 9 din Ordonanţa 32/1995.

Înalta Curte analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Apelul declarat în cauza a fost anulat în mod corect ca netimbrat pentru că, deşi apelantul recurent în aceasta cauză a fost legal citat cu această menţiune, el nu şi-a îndeplinit obligaţiile de timbraj prevăzute de lege, iar motivarea invocată în cererea de recurs reprezintă doar încercare de distorsionare a prevederilor legale privind dreptul la apărare.

În acest sens, dreptul a beneficia de apărare calificată nu trebuie să contravină scopului pentru care a fost prevăzut şi nu poate să exonereze partea de obligaţia de a achita taxele de timbru, aferente căii de atac, până la primul termen de judecată.

Orice acţiune sau cale de atac se timbrează chiar de la introducerea acesteia şi nici un incident procedural nu poate fi primit sau pus în discuţie decât după îndeplinirea obligaţiilor legale privind timbrajul. Instanţa este legal învestită numai după achitarea şi depunerea la dosar a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi numai din acest moment se poate pronunţa asupra cererilor formulate în cauză, inclusiv asupra cererii de amânare pentru lipsă de apărare.

Aşadar instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 147/1997 republicată şi a art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995.

Având în vedere cele expuse mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 152/COM din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 152/COM din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 martie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1002/2009. Comercial