ICCJ. Decizia nr. 1008/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1008/2009
Dosar nr. 3601/3/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă.
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele .
Prin sentinţa comercială nr. 3382 din 10 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.M. şi a respins acţiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu ASOCIAŢIA DE proprietari Bucureşti şi SC O.R. SA, obligând-o pe reclamantă să plătească pârâtei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a constatat că reclamanta deşi a susţinut că este proprietara apartamentului nr. 34 de la ultimul etaj al blocului din anul 2001 prin moştenire de la P.P. nu a produs dovezi opozabile pârâtelor din care să rezulte că este proprietara apartamentului.
S-a reţinut în acest sens că deşi la dosarul cauzei s-a depus de către reclamantă certificatul de deces al lui P.P. şi certificatul de moştenitor, pentru ca dreptul de proprietate să fie opozabil pârâtelor este necesar să se facă dovada că apartamentul este înscris în cartea funciară pe numele reclamantei, probă nedepusă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, motivat şi legal timbrat S.M. criticile vizând nelegalitatea sentinţei atacate.
În esenţă, apelanta apreciază că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţi procesuale acive a reclamantei deşi dovada calităţii a fost făcută cu certificatul de deces şi certificatul de moştenitor al defunctei P.P. În plus, instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţia prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare.
Apelanta apreciază şi că în mod greşit au fost acordate cheltuielile de judecată în cuantum de 2500 lei pârâtei Asociaţia de Proprietari. Pe chitanţa depusă de consilierul juridic al pârâtei este făcută menţiunea că emitentul este SC P. ŞI A. C. SRL, iar prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXII din 12 iunie 2006 pronunţată în recursul în interesul legii s-a stabilit că activitatea juridică îndeplinită de consilierii juridici este permisă numai în condiţiile Legii nr. 514/2003, constituirea de către consilierii juridici de societăţi comerciale având ca obiect de activitate consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică este inadmisibilă.
În aceste condiţii, susţine apelanta că în raport de rolul instanţei de a veghea respectarea legii, nu este permis judecătorilor să încurajeze practici nelegale, respectiv acordarea cheltuielilor de judecată unei societăţi comerciale care nu desfăşoară o activitate legală, cu atât mai mult cu cât solicitarea acestor cheltuieli este contrară dispoziţiilor legale în vigoare şi nerezonabile sub aspectul cuantumului.
Apelanta a depus înscrisuri în susţinerea apelului, respectiv: Extras de carte funciară cu nr. 79099; încheierea de intabulare a dreptului de proprietate nr. 194878 din 1 aprilie 2008; Certificatul de atestare fiscală şi Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Intimata Asociaţia de Proprietari a depus întâmpinare, lăsând la aprecierea instanţei de apel soluţionarea primului motiv de apel faţă de înscrisurile depuse în calea de atac.
Pe motivul de apel ce vizează cheltuielile de judecată, intimata apreciază corectă măsura acordării cheltuielilor de judecată, pe de o parte în raport de art. 274 C. proc. civ., iar pe de altă parte susţinând că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de apelantă nu s-au declarat inadmisibile societăţile de consultanţă juridică înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990 şi oricum în raport de art. 1 C. civ. legea dispune numai pentru viitor.
Mai arată intimata că beneficiază de asistenţă juridică şi reprezentare din partea SC P ŞI A.C. SRL înmatriculată cu nr. J/23/482 din 10 martie 2006 prin consilier juridic C.I. salariat al societăţii.
Se depune la dosar certificat de înregistrare eliberat de O.R.C. Ilfov.
Intimata SC O.R. SA a depus întâmpinare în combaterea apelului, susţinând că reclamanta nu a depus înscrisurile doveditoare odată cu cererea de chemare în judecată conform dispoziţiilor art. 112 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., astfel că în mod corect a admis excepţia judecătorului fondului reţinând şi motivele excepţiei invocate de pârâtă prin întâmpinare cât şi poziţia apărătorului reclamantei care a apreciat că actele depuse în dovedirea calităţii de proprietar sunt suficiente.
Susţine intimata că nefiind în prezenţa unui caz de nulitate absolută ce poate fi invocată de orice persoană interesată, ci de un act adiţional la contractul de închiriere faţă de care apelanta-reclamantă este terţ, instanţa de fond a procedat legal respingând acţiunea acesteia pentru lipsa calităţii procesuale active.
În continuarea întâmpinării la apel SC O.R. SA a făcut apărări ce vizează fondul cauzei dedusă judecăţii.
Examinând Decizia sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 359 din 25 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 3601/3/2008, a admis apelul a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:
În principiu, calitatea procesuală se întemeiază pe afirmarea unui drept, deci pe un drept aparent care nu echivalează cu existenţa dreptului însuşi. Calitatea procesuală activă se justifică de către reclamant pe baza cererii de chemare în judecată, din care trebuie să rezulte că acesta este îndreptăţit să-l acţioneze în judecată pe pârât.
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a făcut precizarea că este proprietara apartamentului nr. 34 din anul 2001 după decesul numitei P.P. şi a ataşat cererii de chemare în judecată testamentul autentificat sub nr. 4223 din 8 mai 1998 (filele 3 şi 8 – dosar judecătorie sector 2).
După declinarea competenţei la Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 3601/3/2008, reclamanta a depus certificatul de deces al defunctei P.P. şi certificatul de moştenitor nr. 100 din 30 octombrie 2001 (filele 10 – 11 dosar fond).
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele."
Aşa fiind, faţă de înscrisurile depuse de reclamantă şi în raport de dispoziţia prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, pe considerentul că nu s-a făcut dovada opozabilităţii dreptului de proprietate faţă de pârâte, nefiind probată înscrierea acestuia în cartea funciară pe numele reclamantei, este lipsită de suport legal.
În aceste condiţii, curtea a apreciat că faţă de considerentele avute în vedere de tribunal în aprecierea temeiniciei excepţiei, hotărârea este nelegală şi netemeinică.
Prin urmare, constatându-se că în baza art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 coroborat cu înscrisurile ce atestă calitatea de proprietar a reclamantei depuse la instanţa de fond cât şi în completarea probatoriului în apel, excepţia este neîntemeiată. Curtea a admis apelul şi în temeiul art. 297 C. proc. civ. a desfiinţat hotărârea atacată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul apelului cu consecinţa menţinerii sentinţei ca temeinice şi legală.
Recurenta în fapt susţine că instanţa de apel, a făcut o apreciere greşită, a probatoriului administrat în raport de care a statuat că la fond, în mod greşit s-a stabilit că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Or, din înscrisurile depuse nu rezultă că reclamanta a făcut această dovadă.
Recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel, devoluând cauza sub aspectul stabilirii stării de fapt a reanalizat probatoriul administrat şi reevaluând înscrisurile depuse de reclamanta intimată, a statuat că înscrisurile atestă dreptul de proprietate a acesteia şi implicit calitatea procesuală activă.
Or, în recurs, nu se poate supune analizei starea de fapt reţinută de instanţa de apel, aşa că Înalta Curte ţinând cont de reglementarea acestei căi de atac, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. apreciază că recurenta realizează o critică de netemeinicie.
Cum instanţa de apel, a constatat că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, făcând aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a desfiinţat hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe.
Aşa fiind pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC O.R. SA Bucureşti (fostă SC M.R. SA) împotriva deciziei nr. 359 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1002/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1009/2009. Comercial → |
|---|
