ICCJ. Decizia nr. 1100/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1100/2009
Dosar nr. 2843/36/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3/COM din 19 martie 2008, a respins ambele acţiuni în anulare formulate de reclamanta pârâtă SC B.S.M. SRL cu sediul social în Lazu judeţul Constanţa şi de pârâta reclamantă SC C.F. TURNU SEVERIN SA cu sediul social în Drobeta Turnu Severin judeţul Mehedinţi, ca nefondate, îndreptate împotriva hotărârii nr. 30/2007 a Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim Constanţa.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că potrivit contractului de subantrepriză nr. 387 din 1 iunie 2006 încheiat între părţi, obiectul acestuia l-a constituit amenajarea structurilor acostare în cadrul proiectului de Amenajare Faleză Turistică a Municipiului Orşova, având ca termen de execuţie 4 luni de la data semnării contractului, cu o valoare a lucrărilor de 221.411 EURO fără TVA.
Conform capitolului VIII din contract au fost stabilite termenele de plată, iar la capitolul XIII s-a menţionat ca motiv al rezilierii contractului neonorarea plăţii la scadenţă.
Contractul de subantrepriză a suportat modificări vizând preţul lucrării, la graficul de plăţi, la termenul de livrare şi executarea structurilor de acostare, fiind încheiate trei acte adiţionale la contractul iniţial.
Conform expertizei efectuate în cauză a rezultat că prin însumarea facturilor emise a reieşit un debit în valoare de 1.018.117,50 lei din care a fost încasată suma de 968.882,26 lei, rămânând o sumă restantă de 49.235,24 lei.
Neplata sumei restante nu poate fi considerată o neexecutare esenţială a contractului, prin aceea că această sumă în raport cu valoarea contractului este foarte mică, iar pe de altă parte neplata acestei sume se întemeiază pe actul adiţional nr. 3, respectiv lucrările nu au fost recepţionate conform clauzei contractuale. Faptul că aceste lucrări au fost executate şi urmează a fi recepţionate, nu conduc la neplata ulterioară a acestora.
Pârâta reconvenţională a solicitat acordarea sumei de 10.000 lei, iar instanţa s-a pronunţat în limita cererii reconvenţionale, neputându-se reţine un motiv de plus petita.
Susţinerea pârâtei reconvenţionale în sensul că tribunalul arbitral nu a dispus compensarea în concordanţă cu suma reţinută în raportul de expertiză este neîntemeiată, întrucât această parte nu şi-a majorat cuantumul pretenţiilor. De asemenea, pentru aceleaşi aspecte corect nu a fost compensată nici suma reprezentând diferenţă avans.
În ce priveşte critica hotărârii arbitrale pentru nefixarea unui termen de aducere la îndeplinire a obligaţiilor, s-a apreciat că nicicuna din părţi nu a solicitat acest lucru, iar lipsa acestui termen nu împiedică executarea dispoziţiilor hotărârii arbitrale.
Împotriva sentinţei civile nr. 3/COM din 19 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA, care în temeiul dispoziţiilor art. 299-301 C. proc. civ. a criticat pentru nelegalitate şi netemeinice această hotărâre judecătorească, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fond anularea hotărârii arbitrale, constatarea necompetenţei materiale a instanţelor de arbitraj de a soluţiona acest litigiu, iar în subsidiar obligarea reclamantei pârâte la finalizarea lucrărilor asumate prin contractul de subantrepriză în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, precum şi compensarea obligaţiilor de plată reciproce, până la concurenţa sumei celei mai mici, rămânând un debit de achitat în cuantum de 24.625,32 lei.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC C.F. TURNU SEVERIN SA, pentru următoarele considerente.
Prin hotărârea nr. 30 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa a fost admisă în parte acţiunea principală formulată de reclamanta SC B.S.M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 49.235,24 lei reprezentând contravaloare debit şi suma de 3.209,17 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
De asemenea a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de SC C.F. TURNU SEVERIN SA şi obligată reclamanta pârâtă să finalizeze montarea structurilor de acostare de tip II şi să execute remedierile necesare cu privire la structurile de acostare de tip I.
A mai fost obligată reclamanta pârâtă la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloare materiale marfă către pârâta reconvenientă.
În final au fost compensate sumele de mai sus, urmând ca pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA să plătească reclamantei SC B.S.M. SRL suma de 42.444,41 lei.
Critica recurentei pârâte SC C.F. TURNU SEVERIN SA privitor la împrejurarea că instanţa de arbitraj nu era competentă material a soluţiona litigiul de natură comercială dedus judecăţii, nu-şi găseşte corespondent în clauzele contractuale stabilite de comun acord de părţile litigante.
Este de necontestat că potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 343 C. proc. civ., convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii, iar ea poate fi încheiată fie sub forma unei clauze compromisorii înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.
Din verificarea contractului de subantrepriză nr. 387 din 1 iunie 2006, apare fără echivoc, că părţile, prin reprezentanţii lor legali, au precizat cu maximă claritate, în capitolul XIV intitulat „Soluţionarea litigiilor", la art. 14.1, că litigiile nesoluţionate pe cale amiabilă sunt de competenţa Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie, care va constitui şi va judeca potrivit regulamentului acestui Tribunal.
Prin această clauză compromisorie părţile au convenit, prin libera lor manifestare de voinţă, ca prezentul litigiu să fie soluţionat pe calea arbitrajului. Mai mult, încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.
De remarcat că Tribunalul arbitral şi-a verificat propria sa competenţă de a soluţiona litigiul şi a dat eficienţă art. 14.1 din contractul părţilor.
Există o deplină concordanţă între dispozitivul hotărârii arbitrale şi obiectul cererii reconvenţionale şi este unanim admis că din perspectiva motivului de anulare întemeiat pe reglementările cuprinse în art. 364 lit. i) C. proc. civ. nu se pot include criticile cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, pe larg evocată de recurentă şi care vizează problemele de fond.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.F. TURNU SEVERIN SA împotriva sentinţei nr. 3/COM din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, neregăsindu-se nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F. TR.SEVERIN SA Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei nr.3/COM din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1101/2009. Comercial → |
|---|
