ICCJ. Decizia nr. 1370/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1370/2009
Dosar nr. 10423/1/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iaşi sub numărul 5428/2003 cu completările şi precizările ulterioare, reclamantul SC I. SRL Iaşi a chemat în judecată pârâţii RA A. Iaşi şi SC A.B.R. prin sucursala Iaşi, pentru a fi obligaţi să-i plătească suma de 2.258.169.353 lei încasată nejustificat din contravaloarea scrisorii de garanţie bancară reprezentând garanţii de bună execuţie, a sumei de 142.202.000 lei dobânzi bancare şi comisioanele aferente, precum şi actualizarea aferentă inflaţiei pe perioada iunie 2002 până la zi, plus cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 599/E din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul SC A.B.R. SA, sucursala Iaşi, cu sediul în Iaşi, şi în consecinţă respinge acţiunea reclamantului SC I. SRL cu sediul în Iaşi, împotriva pârâtului susmenţionat.
Respinge excepţia prematurităţii acţiunii conexe invocată de reclamantul-pârât SC I. SRL Iaşi.
Respinge excepţia nulităţii relative a Raportului de expertiză în construcţii invocată de intervenientul accesoriu Consiliul Judeţean Iaşi.
Admite în parte acţiunea introdusă de reclamantul-pârât SC I. SRL Iaşi în contradictoriu cu pârâtul-reclamant RA A. Iaşi cu sediul în Iaşi.
Obligă pârâtul-reclamant RA A. Iaşi să plătească reclamantului-pârât SC I. SRL Iaşi suma de 225.816,9353 Ron daune (echivalentul sumei de 2.258.169.353 lei vechi) la care se va aplica indicele de inflaţie aferent perioadei iunie 2002 – octombrie 2005, suma de 14.220,2 Ron (echivalentul sumei de 142.202.000 lei vechi) daune şi suma de 13.312 Ron reprezentând cheltuieli de judecată aferente pretenţiilor admise.
Respinge cererea de majorare a pretenţiilor depusă de SC I. SRL inclusă în completarea concluziilor scrise primită de instanţă la 11 noiembrie 2005.
Respinge acţiunea conexă înregistrată sub nr. 14871/2003 introdusă de pârâtul-reclamant RA A. Iaşi în contradictoriu cu reclamantul-pârât SC I. SRL Iaşi.
Respinge cererea de intervenţie accesorie a Consiliului Judeţean Iaşi în interesul RA A. Iaşi în contradictoriu cu SC I. SRL Iaşi.
Dă în debit pârâtul-reclamant RA A. Iaşi pentru suma de 6.045 RON reprezentând diferenţă de onorar experţi neachitată.
Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul-pârât SC I. SRL Iaşi a chemat în judecată RA A. Iaşi, cu acesta având raporturi contractuale comerciale, dar a chemat în judecată şi A.B.R. SA, sucursala Iaşi, fără a motiva şi dovedi încălcarea sau nesocotirea unor drepturi ale reclamantului. Faptul că unitatea bancară a emis scrisoarea de garanţie la solicitarea SC I. SRL Iaşi în favoarea RA A. Iaşi a dat celei din urmă posibilitatea îndestulării din scrisoarea de garanţie de bună execuţie în cazul îndeplinirii condiţiilor stabilite de părţi în contractul de antrepriză nr. 003/A.I. din 5 noiembrie 1996 completat prin actele adiţionale 1 – 6.
În consecinţă, banca rămâne un terţ faţă de părţile contractante iar scrisoarea de garanţie bancară care este independentă, necondiţionată şi susceptibilă de executare la simpla cerere a beneficiarului trebuie executată fără ca banca emitentă să poată cenzura îndeplinirea obligaţiilor contractuale garantate sau buna credinţă a solicitantului executării scrisorii de garanţie, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.B.R. SA, sucursala Iaşi, este întemeiată.
Excepţia prematurităţii acţiunii conexe (dosar 14871/2003) invocată de SC I. SRL nu este o excepţie procesuală în sensul art. 137 C. proc. civ., din descrierea situaţiei de fapt rezultând negarea pretenţiilor emise de partea potrivnică RA A. Iaşi, fiind o apărare care pune în discuţie fondul dreptului, astfel că această excepţie nu este întemeiată.
Nici excepţia nulităţii relative a Raportului de expertiză tehnică în construcţii (pag. 289-313) invocată de intervenientul accesoriu Consiliul Judeţean Iaşi pentru necitarea acestuia de comisia de experţi nu este întemeiată.
Consiliul Judeţean Iaşi intervenient în interesul RA A. Iaşi nu a făcut dovada vătămării ce nu putea fi înlăturată în alt fel aşa cum consacră dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Cum intervenţia este accesorie, interesul intervenientului este unul preventiv aşa încât dacă partea în sprijinul căreia s-a intervenit a fost legal citată şi nu a criticat raportul sub acest aspect, se desprinde concluzia clară că excepţia nulităţii relative invocată de intervenientul accesoriu pentru necitarea acestuia de comisia de experţi este lipsită de obiect.
Pe fondul acţiunii, între părţi s-au legat raporturi contractuale în baza cărora SC I. SRL s-a obligat să execute lucrările de modernizare şi extindere la A. Iaşi aşa cum rezultă din contractul de antrepriză nr. 003/A.I. din 5 noiembrie 1996 cu modificările ulterioare prin 6 acte adiţionale, în ultimul dintre ele nr. 6 din 20 august 2001 fiind prevăzută obligaţia antreprenorului general de a obţine garantarea pentru bună execuţie a lucrărilor în valoare de 5% din valoarea contractului, lucru realizat prin scrisoarea de garanţie bancară nr. D 7103658 din 27 noiembrie 2000 emisă de A.B.R. SA, ducursala Iaşi.
În temeiul acesteia banca urma să onoreze plata oricărei sume până la concurenţa sumei de 2,638 mld. lei la simpla cerere a beneficiarului RA A. Iaşi în baza declaraţiei acestuia că nu au fost îndeplinite obligaţiile contractuale asumate de antreprenor.
Probele administrate în cauză fac dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale, sens în care comisia de recepţie concluzionează terminarea lucrărilor întocmindu-se procesul-verbal de recepţie nr. 2078 din 17 decembrie 2001, îndeosebi menţiunile de la pct. 5 lit. b), proces verbal care cuprinde şi anexa 2 cu Lista remedierilor şi completărilor la lucrările executate. Aceste remedieri au fost executate parţial de SC I. SRL Iaşi aşa cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică în construcţii a căror valoare era în luna iunie 2002 în sumă de 195.875.070 lei, rămânând de efectuat lucrări de remediere în sumă de 379.830.647 lei.
Prin urmare beneficiarul scrisorii de garanţie pentru buna execuţie putea solicita plata sumei de 379.830.647 lei ce reprezintă valoarea remedierilor rămase neexecutate din anexa 2 la procesul verbal nr. 2078 din 17 decembrie 2001 la preţurile din iunie 2002 când s-a solicitat plata integrală a scrisorii de garanţie de bună execuţie şi nu întreaga sumă de 2,638 mld. lei, cum greşit a procedat beneficiarul RA A. Iaşi.
Raportarea valorii lucrărilor neremediate la momentul iunie 2002 s-a făcut datorită faptului că RA A. Iaşi a solicitat plata integrală a scrisorii de garanţie bancară nr. S7103658 din 27 noiembrie 2000 eliberată de A.B.R. SA, sucursala Iaşi, SC I. SRL fiind notificată în acest sens prin adresa nr. 1074 din 13 iunie 2002, încasarea efectivă a sumei de 2,638 mld. lei realizându-se la 28 iunie 2002.
La această dată RA A. Iaşi a încasat nejustificat suma de 2.258.169.353 lei, neavând o listă de inventariere şi cuantificare a remedierilor presupus neefectuate de SC I. SRL, această operaţiune realizându-se la 28 iunie 2002 când s-a întocmit procesul verbal al comisiei de constatare şi inventariere a remedierilor dar fără convocarea antreprenorului SC I. SRL, deşi era în drept a produce apărările corespunzătoare ca executant al lucrării. Acestuia i se imputa la acel moment un prejudiciu de 4.734.878.049 lei conform Raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert inginer G.D., cuantificat ulterior la 6.954.549.754 lei, aşa cum rezultă din întâmpinarea RA A. Iaşi (filele 70-75 dosar), prezumându-se intenţia antreprenorului de a prejudicia în mod fraudulos pe beneficiarul lucrărilor, sens în care s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals împotriva administratorului SC I. SRL Iaşi.
De precizat că ambele părţi au solicitat o expertiză tehnică în construcţii, cu obiective stabilite în comun, cu o comisie din trei experţi, agreaţi de părţi, care a stabilit că valoarea lucrărilor de remediere în luna iunie 2002 este de 575.705.717 lei, din care SC I. SRL a remediat în valoare de 195.875.070 lei, diferenţa dintre cele două valori fiind de 379.830.647 lei şi reprezintă valoarea totală reală a lucrărilor de remediat.
În atare situaţie, încasând valoarea integrală a scrisorii de garanţie RA A. şi-a însuşit nejustificat suma de 2.258.169.353 lei din garanţia de bună execuţie asigurată de SC I. SRL.
De asemenea, RA A. datorează şi plata sumei de 142.202.000 lei cu titlu de daune ca urmare a creditării SC I. SRL cu 80.000 dolari SUA în scopul utilizării în exclusivitate pentru plata Scrisorii de garanţie emisă în favoarea RA A. aşa cum rezultă expres din actul adiţional nr. 7 din 26 iunie 2002 la contractul de credit nr. 0147/1998 pct. 1.3 lit. c) şi pentru care debitorul a încercat efectul patrimonial negativ sub forma dobânzilor bancare.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 55 din 13 octombrie 2008 a respins cererea de aderare la apel formulată de SC I. SRL Iaşi. A respins excepţia invocată de apelantul RA A. Iaşi şi a respins apelurile formulate de RA A. Iaşi şi intervenientul Consiliul Judeţean Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 599/E din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială.
Admite cererea intimatului-reclamant SC I. SRL Iaşi de obligare a apelantului RA A. Iaşi la plata sumei actualizate conform indicelui de inflaţie, aferentă sumei la care a fost obligat prin sentinţa apelată, pentru perioada octombrie 2005 şi până la plata efectivă. Obligă apelantul RA A. Iaşi la plata sumei de 54.000 RON către intimatul SC I. SRL Iaşi, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că se justifică cererea formulată de SC I. SRL Iaşi vizând obligarea RA A. Iaşi la plata sumei de 2.258.169.353 lei pe care pârâtul a încasat-o nelegal din scrisoarea de garanţie bancară, dându-se eficienţă clauzelor contractuale şi dispoziţiilor art.969 şi urm. Cod civil. La această sumă corect s-a aplicat indicele de inflaţie aferent perioadei iunie 2002 – octombrie 2005, tot astfel corect a fost obligat RA A. Iaşi la daune în sumă de 142.202.000 lei.
Expertiza efectuată de comisia de experţi numită de instanţă la cererea RA A. Iaşi, cu participarea tuturor părţilor implicate şi a expertului consultant reţine că valoarea garanţiei bancare de bună execuţie din iunie 2002 de la SC I. SRL Iaşi este de 2.638.000.000 lei. Valoarea lucrărilor de remediere ce trebuiau efectuate de către SC I. SRL Iaşi din anexa II conform procesului verbal de recepţie din 12 februarie 20201, exclusiv parcarea auto şi trapa de fum executată de SC S. SA în iunie 2002 este de 160.084.183 lei.
Volumul lucrărilor din anexa II executate de SC I. SRL Iaşi în luna iunie 2002 este de 19.390.815 lei.
Valoarea totală a remedierilor efectuate de SC I. SRL Iaşi la platforma parcării auto, în iunie 2002 este de 190.665.999 lei.
Lucrările de remediere inclusiv platforma auto executate de SC I. SRL Iaşi în iunie 2002 este de 210.056.814 lei.
La nivelul anului 2002 (iunie) antreprenorului trebuia să i se returneze suma de 2.687.972.631 lei rezultată din calculul: 2.638.000.000 lei – 160.084.183 + 210.056.814 lei. În procesul verbal nr. 2078 din 17 decembrie 2001 la pct.4 a comisiei de recepţie se reţine că lucrările au fost executate în conformitate cu prevederile contractului de execuţie nr. 003/A-1 din 5 noiembrie 1996 şi a actelor adiţionale nr. 1-6 din contract încheiate ulterior. Se mai reţine că lucrările respectă toate prevederile documentaţiei de execuţie şi reglementările specifice în domeniu conform legii, fiind respectate toate exigenţele privind execuţia.
De precizat că instanţa a reţinut că cererea de aderare la apel formulată de SC I. SRL Iaşi nu a fost făcută până la prima zi de înfăţişare în conformitate cu dispoziţiile art. 134 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia invocată de apelantul RA A. Iaşi privind nepronunţarea asupra unui capăt de cerere privind plata unei facturi neachitate reprezentând utilităţi consumate de antreprenor, prima instanţă s-a pronunţat în mod generic respingând în totalitate cererea conexă.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta RA A. Iaşi a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, deoarece aceasta nu putea admite cererea intimatei întrucât i-a respins aderarea la apel, şi nu putea ca în propria cale de atac să agraveze situaţia apelantei pârâte.
Prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale, Curtea de Apel Iaşi, din oficiu s-a sesizat cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ. şi a dispus înlăturarea din dispozitiv a acestei dispoziţii.
Încheierea din 16 octombrie 2008 este nelegală întrucât potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. se pot îndrepta doar erorile materiale şi omisiunile şi nu erorile de judecată care privesc dispoziţii ce agravează situaţia părţii apelante, încălcându-se de asemenea art. 105 C. proc. civ.
De asemenea, hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul neanalizării motivului de apel invocat la punctul III din declaraţia de apel întrucât a apreciat că soluţia instanţei de fond este legală, deşi aceasta nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere care era separat de cererea privind plata contravalorii lucrărilor.
Instanţa de fond a confundat noţiunea de „recepţie la terminarea lucrărilor" cu noţiunea de „recepţie finală", iar instanţa de apel nu a analizat dispoziţiile Contractului de antrepriză.
Se susţine în continuare că obligarea RA A. la plata dobânzii bancare aferentă constituirii scrisorii de garanţie este nelegală întrucât spezele contractului de garanţie între bancă şi antreprenor nu pot fi imputate beneficiarului scrisorii de garanţie, iar obligarea în apel la plata cheltuielilor de judecată pentru suma de 19.000 RON este nelegală.
Contractul încheiat de către RA A. Iaşi şi noul antreprenor SC S. SA cu privire la valoarea lucrărilor de remediere a deficienţelor apărute la lucrările executate de către primul antreprenor, nu mai poate fi ignorat şi nici cenzurat de instanţa de apel, costurile remedierilor şi al materialelor neputând fi cenzurate sau modificate altfel, decât potrivit OUG nr. 61/2001.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Intimata SC I. SRL Iaşi prin notele de concluzii scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Părţile nu au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Referitor la critica potrivit căreia instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 105 C. proc. civ. aceasta nu poate fi reţinută, întrucât potrivit art. 281 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, instanţa pronunţându-se prin încheiere dată în camera de consiliu, iar părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri.
Celelalte aspecte invocate privesc situaţia de fapt, astfel că recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Instanţa de apel trebuie să răspundă motivelor de apel formulate, fără a avea însă obligaţia de a răspunde separat la fiecare motiv, atât timp cât poate răspunde la motivele de apel printr-un considerent comun.
De asemenea, hotărârea instanţei de apel este dată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., motivarea acesteia este clară, precisă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, răspunzând în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
În ceea ce priveşte critica finală, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, recurenta nu a indicat dispoziţiile legale arătând în concret în ce constă încălcarea legii sau lipsa temeiului legal care ar lipsi sentinţa de fundament faptic şi juridic. În realitate, evocând pct. 9 al art. 304, recurenta a adus în discuţie chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în recurs.
În ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, aceasta s-a făcut conform art. 274 C. proc. civ., potrivit căruia „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta RA A. Iaşi împotriva deciziei nr. 55 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, şi a încheierii pronunţate de aceeaşi instanţă la data de 16 octombrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta RA A. IAŞI împotriva deciziei nr. 55 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, şi a încheierii pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 16 octombrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1368/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1371/2009. Comercial → |
|---|
