ICCJ. Decizia nr. 1368/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1368/200.
Dosar nr. 1755/3/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamanţii A.F., A.C.V. şi A.S. au solicitat instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL IAŞI să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 01 din 9 mai 2006, pentru neexecutarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contract, obligarea acesteia la plata chiriei restantă şi despăgubiri, precum şi evacuarea pârâtei din imobil pentru lipsa titlului locativ.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au închiriat pârâtei un imobil în suprafaţă de 250 mp, situat în Bucureşti, sectorul 4, pentru o perioadă de 3 ani, chiria fiind în cuantum de 2000 Euro/lună. Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei, cumulând debit şi penalităţi şi a înstrăinat folosinţa imobilului altei societăţi fără acordul reclamanţilor, astfel cum era stipulat în contract.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1429, art. 1439 C. civ., art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996.
Ulterior, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că valoarea pretenţiilor la capetele 2 şi 3 ale cererii este de 32044,64 lei şi 19576,2 lei, reprezentând chirie restantă şi penalităţi.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a analizat cu precădere excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi prin sentinţa civilă nr. 6469 din 21 noiembrie 2007 a admis această excepţie şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
În faţa Tribunalului Bucureşti, investit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia prematurităţii acţiunii.
De asemenea, instanţa din oficiu a invocat excepţia prematurităţii capetelor 2 şi 3 ale cererii, faţă de prevederile art. 720 1 C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 6975 din 6 iunie 2008 a admis excepţia prematurităţii capetelor 2 şi 3 ale cererii; a admis în parte acţiunea precizată; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prematurităţii invocate de pârâtă; a reziliat contractul de închiriere; a dispus evacuarea pârâtei din imobil pentru lipsă de titlu; a respins ca prematur formulate capetele 2 şi 3 ale cererii .
Pentru a dispune astfel, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active având în vedere faptul că încheierea contractului de închiriere, reprezintă un act de administrare şi nu de dispoziţie, nerespectarea principiului unanimităţii neputând fi reţinut. Excepţia prematurităţii a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât promovarea acţiunii în justiţie nu este condiţionată de ieşirea din indiviziune a coproprietarilor. În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii capetelor evaluabile în bani, instanţa a reţinut că reclamanţii nu au urmat procedura concilierii prealabile .
Cu referire la rezilierea contractului şi evacuare, prima instanţă a apreciat temeinicia acestor capete ale cererii, în raport de dispoziţiile art. 8 şi art. 13 din contract, referitoare la rezilierea unilaterală a contractului, pentru neplata chiriei şi utilităţilor în termenul prevăzut în contract.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, în termen legal pârâta, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V- a comercială, prin Decizia nr. 455 din 4 noiembrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă, aplicând cererii de apel sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Decizia Curţii de Apel a fost recurată de către pârâta SC C. SRL IAŞI, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut că societatea pârâtă nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2008, dată la care instanţa de apel a pronunţat soluţia anulării apelului ca netimbrat.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a arătat că în mod greşit a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi, în ceea ce priveşte capetele privind rezilierea contractului şi evacuarea, deşi s-a reţinut prematuritatea formulării capetelor acţiunii evaluabile în bani, cu toate că soluţia care se impunea era respingerea în totalitate a acţiunii.
Critică de asemenea, admiterea în totalitate a cererii reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deşi se impunea admiterea acestora în parte, având în vedere admiterea în parte a acţiunii.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la soluţia instanţei de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele considerente :
Din înscrisul existent la fila 12 a dosarului de apel, rezultă că pârâta SC C. SRL IAŞI a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2008, cu menţiunea de a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ. este suficient pentru valabilitatea procedurii ca agentul procedural, ulterior constatării lipsei oricărei persoane la sediul social, să afişeze citaţia emisă pentru termenul de judecată.
De asemenea, se constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare, respectă cerinţele prevăzute de art. 100 C. proc. civ., fiind indicat locul în care s-a efectuat afişarea citaţiei.
Întrucât constatările agentului poştal fac dovada celor menţionate în procesul verbal, până la înscrierea în fals şi în lipsa altor împrejurări care să conteste împrejurarea menţionată, Înalta Curte reţine că în situaţia de faţă, citarea pârâtei s-a efectuat în mod legal prin afişare, cu respectarea dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost corect aplicată pârâtei, împrejurarea invocată de către recurentă nefiind demonstrată.
Faţă de soluţia adoptată de către instanţa de apel, criticile recurentei ce vizează fondul cauzei nu se impun a fi analizate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SRL IAŞI împotriva deciziei comerciale nr. 455 din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1365/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1370/2009. Comercial → |
|---|
