ICCJ. Decizia nr. 1372/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1372/200.
Dosar nr. 3534/3/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 28 ianuarie 2008 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, înregistrată sub numărul de dosar 3534/3/2008, reclamanta SC R.C. SRL a chemat în judecată pârâtul SC I.C.P.S.P. SA solicitând în temeiul art. 1143-1145 C. civ. compensarea datoriei acesteia faţă de reclamant, în sumă de 52.827 lei, reprezentând contravaloare reparaţii capitale şi îmbunătăţiri aduse de reclamant spaţiului închiriat, conform raportului de evaluare întocmit de expertul SC T.C.E. SRL, cu datoria reclamantului faţă de pârât, în sumă de 51.279,46 lei, reprezentând chirie pentru spaţiul închiriat, eventuală sultă urmând să se achite conform înţelegerii părţilor.
Prin încheierea din 4 iunie 2008 dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, în dosarul nr. 3534/3/2008, în contradictoriu cu intimata SC I.C.P.S.P. SA cu sediul în Bucureşti sector 4 s-a respins acţiunea introductivă, ca inadmisibilă, s-a respins excepţia prematurităţii cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată şi s-a constatat caracterul de apărare de fond al compensaţiei. S-a dispus continuarea judecăţii, acordându-se termen de judecată la 10 septembrie 2008, cu citarea părţilor.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. privitoare la caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, faptul că acţiunea principală este o acţiune în constatarea inexistenţei unui drept de creanţă al pârâtei-reclamante şi că o acţiune în pretenţii (în realizare) era la dispoziţia reclamantei.
Instanţa a luat în considerare caracterul de apărare de fond al compensaţiei, precum şi faptul că la filele 66-67 din dosar există dovezile convocării la conciliere şi ale răspunsului reclamantei-pârâte.
A apreciat că inadmisibilitatea cererii reconvenţionale pentru neîndeplinirea procedurii concilierii conform art. 7201 C. proc. civ. poate fi admisă dacă se dovedeşte o vătămare procesuală suferită de reclamanta-pârâtă.
Instanţa a avut în vedere că o vătămare procesuală prin neîndeplinirea cu stricteţe a prevederilor art. 7201 C. proc. civ. nu s-a produs, deoarece raţiunea concilierii s-a realizat prin cunoaşterea pretenţiilor şi amânarea reglării lor (filele 66, 67 fond).
Prin încheierea din 10 septembrie 2008 dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, în dosarul nr. 3534/3/2008, în contradictoriu cu aceeaşi intimată, s-a respins cererea de înaintare a dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, ca prematură până la pronunţarea unei hotărâri de fond (sentinţă) şi dispune continuarea judecăţii prin acordarea termenului la 24 septembrie 2008 pentru când se vor cita părţile.
Instanţa de fond, în temeiul art. 282 alin. (2) C. proc. civ., a constatat declarat apel contra unei încheieri premergătoare, apreciind cererea de înaintare a dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, ca prematură până la pronunţarea unei hotărâri de fond (sentinţă).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, prin Decizia comercială nr. 61 din 5 februarie 2009 a admis excepţia inadmisibilităţii apelului formulat împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2008 şi a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanta SC R.C. SRL cu sediul în Bucureşti, împotriva încheierii de la 4 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, în dosarul nr. 3534/3/2008, în contradictoriu cu intimata SC I.C.P.S.P. SA cu sediul în Bucureşti, sector 4.
Respinge apelul declarat de aceeaşi apelantă împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2008 şi a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanta SC R.C. SRL cu sediul în Bucureşti, sector 1, împotriva încheierii de la 10 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, în dosarul nr. 3534/3/2008, în contradictoriu cu aceeaşi intimată, ca inadmisibil.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Referitor la apelul declarat împotriva încheierii de la 4 iunie 2008, având în vedere obiectul acestuia în raport cu dispoziţiile din hotărârea atacată, similare pronunţării unei sentinţe asupra acţiunii principale, prin rezoluţia de primire s-a stabilit în sarcina apelantei obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 7,5 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi a dispoziţiilor OG nr. 32/1995, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar trebuie să fie achitate anticipat judecăţii cererii, în caz contrar sub sancţiunea anulării acesteia. Apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare prevăzută legal, deşi a fost citată cu menţiunea expresă în acest sens.
În ceea ce priveşte apelul declarat împotriva încheierii de la 10 septembrie 2008, prin încheierea atacată s-a respins cererea de înaintare a apelului formulat anterior împotriva încheierii de la 4 iunie 2008, spre soluţionare instanţei de apel. Cererea menţionată nu este supusă timbrării, astfel că nu este supusă timbrării, astfel că nu este supus timbrării nici apelul împotriva încheierii prin care a fost soluţionată, iar prin natura ei cererea nu este nici în măsură să înlăture caracterul de încheiere premergătoare al încheierii de la 10 septembrie 2008 prin care s-a dispus continuarea judecăţii cel puţin în ceea ce priveşte cererea reconvenţională.
Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare prin care nu s-a întrerupt judecata nu se poate face apel decât odată cu fondul.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC R.C. SRL Bucureşti a susţinut că instanţa de fond s-a substituit instanţei de apel cu încălcarea publicităţii dezbaterilor, precum şi a dreptului la apărare.
Se precizează de asemenea, că au fost încălcate dispoziţiile art. 921 C. proc. civ. privind comunicarea citaţiei, precum şi dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu s-a cerut judecarea în lipsă, instanţa era obligată să suspende cauza.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 5 şi pct. 6.9 C. proc. civ..
Intimata nu a formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi nu s-au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este fondat.
Soluţia instanţei de apel este nelegală, avându-se în vedere încălcarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 5 februarie 2009 nici una din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii, deşi au fost legal citate şi nici nu s-a cerut în scris de către cel puţin una dintre părţi, judecarea în lipsă.
Natura juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ. este imperativă, astfel încât, fiind întrunite cerinţele acestui text, instanţa de apel era obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.
În situaţia în care cererea de apel nu a fost legal timbrată, iar părţile, deşi legal citate nu s-au prezentat şi nici nu au cerut judecarea în lipsă, aceasta nu putea fi anulată ca netimbrată, ci se impunea suspendarea judecăţii.
Celelalte motive de recurs sunt nefondate, întrucât din verificările efectuate rezultă că procesul s-a desfăşurat în faţa instanţei de apel, în şedinţă publică, iar în cauză nu s-a solicitat termen pentru lipsă de apărare, conform art. 156 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, dispoziţiile art. 921 C. proc. civ. nu au fost încălcate întrucât din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că reclamanta SC R.C. SRL a primit citaţia, semnând personal de primire director general inginer A.S., semnatarul cererii de apel (fila 43 dosar apel), astfel că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 3094 pct. 5 C. proc. civ. invocat este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru motivul de nelegalitate arătat, urmează în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admite recursul declarat de reclamanta R.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 61 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, casarea deciziei recurate şi potrivit art. 313 C. proc. civ. trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.C. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 61 din 15 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1371/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 151/2009. Comercial → |
|---|
