ICCJ. Decizia nr. 1371/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1371/2009
Dosar nr. 8571/1/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă ;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamantul C.J.M. a chemat în judecată pe pârâta N.E., solicitând excluderea acesteia din societatea SC E.P. SRL şi să se ia act de hotărârea lui de a continua existenţa societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, cu modificarea în consecinţă a statutului.
Pe cale reconvenţională, pârâta N.E. a solicitat excluderea reclamantului din societatea SC E.P. SRL.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1655/C din 31 octombrie 2006 a respins cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta N.E. în contradictoriu cu reclamantul C.J.M. şi SC E.P. SRL.
Pentru soluţionarea fondului, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de către părţi, rezultate din deteriorarea relaţiilor personale, materializate printr-o hotărâre de divorţ, nu pot atrage sancţiunea excluderii din societate , aşa cum aceasta este prevăzută la art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată, care reglementează în mod expres şi limitativ situaţiile în care asociatul administrator poate fi exclus din societate , respectiv în cazul în care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Apelurile declarate de către reclamantul C.J.M. şi pârâta N.E. au fost soluţionate de către Curtea de Apel Braşov care prin Decizia nr. 97/Ap din 26 iunie 2007 a respins, ca nefondate ambele apeluri, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa primei instanţe.
Împotriva deciziei sus menţionată, au declarat recurs atât reclamantele C.J.M. şi SC E.P. SRL cât şi pârâta N.E.
Înalta Curte, a stabilit, după examinarea motivelor de recurs invocate de către reclamant, încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., că instanţele de fond au analizat judicios raporturile juridice şi au considerat că niciunul nu poate fi încadrat în prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, s-a reţinut că Decizia curţii de apel nu conţine motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, Înalta Curte, a apreciat că acesta este fondat, în raport de interpretarea dată de către ambele instanţe, gravităţii neînţelegerilor dintre asociaţi, fără a avea în vedere că instituţia retragerii sau excluderii din societate relevă scopul Legii nr. 31/1990 de salvare a unei entităţi juridice constituită intuitu personae.
Prin Decizia nr. 2845 din data de 14 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta N.E., a modificat Decizia recurată şi a admis apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 1655/C din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ; a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul că a admis cererea reconvenţională a pârâtei, a dispus excluderea asociatului C.J.M. din SC E.P. SRL CRISTIAN şi a autorizat continuarea activităţii societăţii cu unic asociat N.E.; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei; a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Împotriva deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008 a formulat contestaţie în anulare reclamantul C.J.M. pentru motivul prevăzut de art. 318 teza I şi II C. proc. civ.
În argumentarea acestor motive, contestatorul a susţinut că în mod eronat atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au considerat că nu există motive pentru excluderea vreunui asociat din SC E.P. SRL. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a examina înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiză contabilă nr. 2360/2006, hotărârea A.G.A. din data de 27 septembrie 2005 a dispus excluderea reclamantului din societate în baza unui prejudiciu presupus cauzat de pârâta N.E. În continuare arată că societatea a fost verificată de către Poliţia Economică şi Administraţia Financiară şi nu s-a putut demonstra o fraudă a reclamantului şi nici un prejudiciu adus societăţii. A mai arătat că instanţa de recurs a dispus excluderea sa din societate, având în vedere un contract de comodat. Precizează că au fost încheiate două contracte de comodat, unul având ca obiect un autoturism, proprietatea unei persoane fizice din afara societăţii, în urma căruia societatea a avut de câştigat, nefiind privată de un autoturism cumpărat în scopul îndeplinirii obiectului de activitate; cel de al doilea contract de comodat a fost încheiat cu acordul ambilor asociaţi şi administratori ai SC E.P. SRL, statuat şi în hotărârea A.G.A. din data de 27 septembrie 2005. Reţinerea instanţei de recurs, în sensul că societatea comercială a fost privată de veniturile din activitatea de panificaţie este eronată, întrucât acest domeniu a fost desfiinţat anterior înstrăinării utilajelor.
De asemenea, contestatorul a susţinut că pârâta N.E. a beneficiat de pe urma aşa zisei vânzări către societatea concurentă M.P.C. SRL, folosindu-se de semnătura socială, a tuturor utilajelor de patiserie şi panificaţie. S.C. E.P. SRL nu a exclus din obiectul de activitate această activitate, însă nu o mai putea efectua, întrucât utilajele de panificaţie erau la domiciliul pârâtei.
Cu privire al preţul serios al vânzării utilajelor, în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de recurs că aceasta nu constituie o fraudă şi un prejudiciu creat de pârâtă şi tot greşit s-a reţinut că reclamantul nu a adus aport financiar şi că nu s-a implicat personal.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 318 teza II C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare dacă s-a omis din greşeală să se cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Analizând contestaţia în anulare potrivit acestor dispoziţii enunţate, pe care reclamantul îşi întemeiază susţinerile se constată că reclamantul invocă argumentele de fapt şi de drept pe care Înalta Curte şi-a întemeiat convingerea formată în pronunţarea soluţiei.
Din considerentele deciziei pronunţată în recurs rezultă că toate motivele de recurs invocate de către reclamant, prevăzute de către art. 304 pct. 7, 8 şi 9 au fost analizate şi că instanţa de control judiciar a avut în vedere faptul că nu se afla într-o cale devolutivă de atac pentru a se preocupa şi de alte aspecte decât cele de nelegalitate. Prin urmare, fiind pusă în discuţie contradictorialitatea deciziei curţii de apel şi greşita interpretare a dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990, precum şi interpretarea eronată a unor pretinse fapte frauduloase, Înalta Curte a analizat raporturile juridice dintre părţi prin raportare la prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Nemulţumirea reclamantului în legătură cu dezlegarea dată de către instanţa de recurs motivelor sale de modificare, nu constituie omisiune în sensul art. 318 teza II C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în cadrul contestaţiei în anulare nu se judecă acţiunea ci se verifică dacă judecata a omis cercetarea vreunui motiv.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare şi dacă dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială sunt de strictă interpretare şi au în vedere numai greşeli materiale cu caracter procedural în legătură cu aspectele formale ale judecăţii pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În cauză, motivele invocate de către contestator vizează greşeli în stabilirea situaţiei de fapt sau asupra modului în care instanţa de recurs a înţeles să interpreteze textele legale incidente în cauză.
În speţă, instanţa de recurs a analizat condiţiile cerute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, pentru excluderea din societatea reclamantă a reclamantului C.J.M., analiză care a determinat soluţia admiterii recursului declarat de către pârâta N.E.
Cum, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, dispoziţiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, nu permit părţilor să deschidă posibilitatea recursului la recurs, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.J.M. împotriva deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1370/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1372/2009. Comercial → |
|---|
