ICCJ. Decizia nr. 151/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 151/200.
Dosar nr. 1398/95/200.
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 85 din 3 iulie 2007 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins excepţia formulată de pârâta SC C.E.T. SA Turceni privind lipsa calităţii procesuale active, s-a admis acţiunea reclamantei SC S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala CRAIOVA, şi pârâta a fost obligată la plata sumei de 358.180,59 lei majorări de întârziere actualizate la data plăţii şi la 9.268,83 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 51 din 28 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că excepţia lipsei calităţii procesuale active nu este fondată întrucât directorul sucursalei Craiova C.F.R. M. SA care a semnat acţiunea formulată de reclamanta SC S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA avea mandat special pentru introducerea acţiuinii dat de directorul general al C.F.R. M. SA prin procură autentificată sub nr. 1826 din 13 mai 2005, BNP T.A.M.
Referitor la fondul litigiului, s-a stabilit că cele două convenţii încheiate între părţi şi reînnoite anual prin acte adiţionale au ca obiect programarea încărcărilor, respectiv contractul pentru prestaţii de transport, asigurarea încărcărilor, descărcărilor la fronturile agentului economic şi avizarea transporturilor şi a vagoanelor goale pentru descărcare şi nu reglementează transportul şi tarifele aplicabile serviciilor de transport.
S-a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 37 alin. (2) din Regulamentul de transport pe căile ferate potrivit cărora contractul de transport se consideră încheiat dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv: operatorul de transport a primit marfa însoţită de scrisoarea de trăsură completată de expeditor în rubricile care îi sunt rezervate şi semnate de către acesta şi operatorul de transport a aplicat ştampila cu data pe toate exemplarele scrisorii de trăsură. Că în speţă nu există o convenţie de transport prin care să se fi stabilit plata tarifelor pentru serviciile de transport, aşa încât reclamanta are dreptul că perceapă majorări de întârziere conform tarifelor proprii stabilite prin tariful intern de mărfuri (art. 40.5).
Împotrivsa acestei decizii pârâta SC C.E.T. SA a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. că ambele instanţe au pronunţat hotărâri cu încălcarea principiului înscris în art. 969 C. civ. potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, precum şi a dispoziţiilor art. 942 şi art. 1295 C. civ.
S-a invocat faptul că în perioada în care s-au efectuat prestaţiile de către reclamantă ianuarie-februarie 2006, aceasta nu a avut un contract încheiat cu pârâta, transportul cărbunelui pe calea ferată cât şi decontarea serviciilor s-au efectuat în baza scrisorii de trăsură care potrivit art. 413 şi art. 414 C. com., reprezintă înscrisul probator al unui contract de transport şi în conţinutul căreia nu s-a prevăzut o clauză penală privind cuantumul penalităţilor de întârziere. Că în lipsa clauzei penale, debitorul care este în culpă pentru întârzierea la plată este supus prevederilor art. 43 C. com.
În al doilea motiv de recurs s-a susţinut potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii deoarece s-au acordat penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi calculate în mod unilateral de reclamantă în temeiul Regulamentului de transport pe cale ferată care nu îi este opozabil recurentei întrucât nu reprezintă rezultatul exclusiv al manifestării de voinţă al ambelor părţi.
Prin întâmpinare intimata reclamantă SC S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de apel a pronunţat Decizia cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale respectiv art. 40.5 alin. (1) din Regulamentul de Transport care prevede că în cazul întârzierii prestaţiei de transport operatorul de transport feroviar este în drept să perceapă majorări de întârziere conform tarifelor proprii sau convenţiilor încheiate.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel a obligat-o la penalităţi de întârziere pentru perioada ianuarie-februarie 2006 când între părţi nu a existat un contract încheiat , iar transportul cărbunelui s-a făcut în baza scrisorii de trăsură care nu cuprinde nicio menţiune privind clauza penală nu are temei legal.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 37.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România contractul de transport se consideră încheiat dacă nu îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: operatorul de transport feroviar a primit marfa încărcată în mijlocul de transport însoţit de scrisoarea de trăsătură completată de expeditor în rubricile care îi sunt rezervate şi semnate de către acesta şi operatorul de transport feroviar a aplicat ştampila cu data pe toate exemplarele scrosirii de trăsură.
În speţă, contractul de transport a fost încheiat între părţi, potrivit acestor prevederi legale, deoarece între acestea nu a existat o convenţie de transport prin care să se fi stabilit tarifele aplicabile serviciilor de transport.
Aşa fiind, scrisoarea de trăsură constituie contractul de transport pentru prestaţiile efectuate de reclamantă.
Cele două convenţii încheiate între părţi nu reprezintă contractul de transport aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, deoarece acestea privesc numai programarea încărcărilor, asigurarea încărcărilor-descărcărilor şi avizarea transporturilor şi vagoanelor goale pentru încărcare.
Susţinerea recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că Decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii întrucât a obligat-o la plata penalităţilor de întârziere fără ca acestea să fi fost stabilite anterior prin acordul de voinţă al părţilor nu are temei legal.
Dispoziţiile art. 40.5.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România prevăd că „în cazul întârzierii plăţii prestaţiei de transport operatorul de transport feroviar este în drept să perceapă majorări de întârziere conform tarifelor proprii sau convenţiilor încheiate.
Aşa fiind, intimata-reclamantă a pretins în mod justificat în raport de aceste prevederi legale obligarea recurentei-pârâte la plata majorărilor de întârziere.
Recurenta se află într-o confuzie întrucât face referire la penalităţi de întârziere, iar aceasta a fost obligată la majorări de întârziere care îşi au temeiul legal în dispoziţiile art. 40.5.1 şi nu la penalităţi de întârziere care presupune existenţa unui acord de voinţă al părţilor conform art. 969 C. civ. concretizat într-o clauză penală.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 969 C. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA împotriva deciziei nr. 51 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1372/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1549/2009. Comercial → |
|---|
