ICCJ. Decizia nr. 19/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 19/2009
Dosar nr. 31179/3/2006
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 330 din 5 martie 2007, Tribunalul Bucureşti secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.F.I. Bucureşti împotriva pârâtei SC B.R. SRL Bucureşti.
Reclamanta a învestit instanţa cu o cerere în pretenţii, reprezentând contravaloarea folosinţei spaţiului situat în Bucureşti şi a penalităţilor pentru perioada 1 august 2003 – 31 mai 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 2556 din 26 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti pârâta a fost obligată faţă de aceeaşi reclamantă la plata contravalorii chiriei pentru perioada 26 ianuarie 2001 – 31 iulie 2003, dispunându-se totodată şi evacuarea din spaţiul în litigiu, situaţie faţă de care, în prezenta acţiune ce are ca obiect plata lipsei de folosinţă pentru perioada următoare celei avute în vedere prin sentinţa menţionată, reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 998 – art. 999 C. civ.
Cum nu s-a dovedit că pârâta a continuat să folosească spaţiul instanţa a considerat că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate.
Apelul formulat de reclamanta A.F.I. Bucureşti a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 306 din 26 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a înlăturat susţinerile reclamantei privind scutirea de obligaţia de a plăti taxă de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi a dat eficienţă prevederilor art. 20 alin. (3) din lege.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8,9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susţine următoarele:
Recurenta susţine că este instituţie publică de interes local, în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, având ca obiect de activitate administrarea fondului locativ de stat de pe raza Municipiului Bucureşti.
De asemenea se arată că este finanţată integral de alocaţiile bugetare, iar sumele pe care le încasează cu titlu de chirii sau contravaloare folosinţă se varsă la bugetul local şi constituie în final, venituri ale bugetului general consolidat, încadrându-se în raţiunea dată de art. 1 alin. (2) din OG nr. 92/2003 – „alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat.
În atare situaţie, recurenta consideră că beneficiază de prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 în sensul că este scutită de plata taxei de timbru.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile şi acţiunile formulate de instituţiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt scutite de taxa judiciară de timbru dacă au ca obiect venituri publice, iar conform art. 26 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a legii, în categoria veniturilor publice se includ şi veniturile bugetelor locale.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat nr. 507/2004, sumele obţinute din recuperarea debitelor provenind din chirii constituie venituri la bugetele locale.
Raportând aceste prevederi la faptul că reclamanta este o instituţie publică de interes local care administrează fondul locativ de stat aflat pe raza Municipiului Bucureşti şi că cererea adresată instanţei vizează sumele încasate cu titluri de chirii sau contravaloare folosinţă, constituind o sursă la bugetul local şi, în final, la bugetul general consolidat, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat greşit art. 17 din Legea nr. 146/1997 întrucât pretenţiile solicitate prin acţiune constituie venituri publice.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin.(3) C. proc. civ. urmează a se admite recursul ca fondat şi a se casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 306 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare a apelului, la aceeaşi instanţă, pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 185/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 199/2009. Comercial → |
|---|
