ICCJ. Decizia nr. 2018/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2018/200.
Dosar nr. 2855/111/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia comercială, la data de 22 iunie 2007, sub nr. 2855/111/2007, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâta SC W.L. SRL Păntăşeşti, solicitând instanţei să dispună constatarea nulităţii absolute a hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară a asociaţilor SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007, publicate în M. Of., - Partea a IV-a, nr. 1801 din 13 iunie 2007.
La data de 28 iunie 2007, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia comercială, sub nr. 2977/111/2007, cu adresa de înaintare nr. 12469 din 28 iunie 2007, emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, cererea formulată de reclamantul M.V. privind opoziţia sa la Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007, publicată în M. Of., nr. 1801 din 13 iunie 2007, solicitând admiterea cererii sale de opoziţie şi, pe cale de consecinţă, să anuleze Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007.
La termenul de judecată din data de 4 decembrie 2007, numitul M.I. a depus cerere de intervenţie în dosarul nr. 2855/111/2007, în contradictoriu cu reclamantul M.V., solicitând admiterea cererii de intervenţie şi respingerea, ca neîntemeiată şi nedovedită, a acţiunii reclamantului.
La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2008, Tribunalul Bihor, secţia comercială, în temeiul art. 163 C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. 2977/111/2007 la dosarul nr. 2855/111/2007; în temeiul art. 52 C. proc. civ., a admis, în principiu, cererea de intervenţie formulată în cauză de M.I. şi a dispus introducerea acestuia în cauză.
Prin sentinţa nr. 107/COM/2008, pronunţată la data de 29 februarie 2008, Tribunalul Bihor, secţia comercială, a respins excepţia privind lipsa interesului reclamantului în promovarea acţiunii, invocată de pârâta SC W.L. SRL; a admis acţiunea comercială formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâta SC W.L. SRL; a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor Adunării Generale a Asociaţilor SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007; a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul M.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data la care societatea T.G.I.E. a emis Mandatul Special de reprezentare, prin care a mandatat pe M.I. să participe la A.G.A. din 28 mai 2007, respectiv 25 mai 2007, societatea T.G.I.E. nu era reprezentată legal de către M.I., întrucât prin Hotărârea A.G.A. T.G.I.E. din 11 mai 2005 a fost numit un alt consiliu de administraţie şi s-a aprobat numirea reclamantului M.V. în funcţia de director general al acestei societăţi, hotărâre care a fost suspendată prin Ordonanţa nr. 1022/COM/2007 din 8 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Bihor.
Conform actelor adiţionale la contractul de societate al T.G.I.E., intervenientul M.I. deţinea calitatea de Director general al acestei societăţi, până la data adoptării hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007.
In concluzie, a apreciat instanţa de fond că hotărârile A.G.A. din 28 mai 2007 sunt lovite de nulitate absolută, fiind adoptate cu încălcarea statutului societăţii pârâte (art. 8); lipsa mandatului valabil de reprezentare a S.G T.G.I.E. SRL la această şedinţă, lipsa acordului tuturor asociaţilor de modificare a actului constitutiv al societăţii pârâte [art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990]. Mai mult, deşi administratorul societăţii pârâte avea cunoştinţă de faptul că reclamantul are reşedinţa în Oradea, convocarea acestuia la şedinţa din 28 mai 2007 s-a făcut la domiciliul său din Suedia.
Cât priveşte susţinerile intervenientului prin cererea formulată, cât şi apărările pârâtei formulate în cauză, instanţa a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, pentru aceleaşi considerente expuse mai sus.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel pârâta SC W.L. SRL Păntăşeşti şi intervenientul M.I., solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin Decizia nr. 9/C/2008- A din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul comercial declarat de apelanţii SC W.L. SRL, reprezentată prin administrator S.G.D.P.SRL şi intervenientul M.I., în contradictoriu cu intimatul-reclamant M.V. împotriva sentinţei nr. 107/COM din 29 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
Hotărârea A.G.EA. a SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007 este lovită de nulitate absolută, cum în mod corect şi legal a reţinut prima instanţă, deoarece la data ţinerii şedinţei asociatul majoritar al S.C. T.G.I.E. S.R.L, nu a fost legal reprezentată de M.I.
La data de 25 mai 2007, când S.G T.G.I.E. S.RX. a emis mandatul special de reprezentare pentru M.I., societatea T.G.I.E. nu era reprezentată legal de către M.I., întrucât prin Hotărârea A.G.A. T.G.I.E. din 11 mai 2007 a fost numit un consiliu de administraţie alcătuit din 5 membri, dintre care M.V. a fost desemnat preşedinte al consiliului de administraţie şi director general.
Executarea acestei hotărâri T.G.I.E. din data de 11 mai 2007 a fost suspendată în data de 8 iunie 2008.
Având în vedere aceste modificări, M.I. putea să participe la A.G.A. ordinară şi extraordinară a S.G.W.L. SRL din 28 mai 2007 numai în baza unui mandat special acordat în acest sens de consiliul de administraţie al S.C. T.G.I.E. SRL, ori, un asemenea mandat valabil nu există.
În consecinţă, adunarea generală a asociaţilor din 28 mai 2007 nu a fost legal şi statutar întrunită, hotărârea adoptată fiind lovită de nulitate, potrivit art. 192 din Legea nr. 31/1990, republicată, şi art.8 din actul constitutiv.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, pârâta SC W.L. SRL Păntăşeşti, prin administrator S.G.D.P.SRL şi de intervenientul M.I., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului formulat de aceştia şi respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.V.
In recursul lor, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenţii au invocat, în esenţă, următoarele motive:
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au reţinut că, la data de 28 mai 2007 „societatea S.C. T.G.I.E. SRL nu era reprezentată legal de directorul general M.I., întrucât prin hotărârea A.G.A. T.G.I.E. din 11 mai 2007 a fost numit un alt consiliu de administraţie şi s-a aprobat numirea reclamantului M.V. în funcţia de Director General al acestei societăţi".
Prin reţinerea acestui motiv, instanţa de apel face o greşită aplicare a legii. Astfel, instanţa îşi întemeiază hotărârea pe efectele unui act lovit de nulitate absolută, respectiv pe hotărârea A.G.A. a S.C. T.G.I.E. SRL din 11 mai 2007.
Prin sentinţa comercială nr. 1596/COM/2007, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2342/111/2007, a fost constatată „nulitatea absolută a hotărârilor Adunării Generale a Asociaţilor SC T.G.I.E. SRL din data de 11 mai 2007 şi, respectiv, din data de 5 iulie 2007". Sentinţa comercială nr. 1596/COM/2007 era executorie şi producea efecte la data când s-a pronunţat sentinţa atacată (respectiv, la 29 februarie 2008).
Hotărârea A.G.A. din 11 mai 2008 nu era opozabilă societăţii W.L. şi nici terţilor la data de 28 mai 2007, ea fiind înregistrată în registrul comerţului doar la data de 30 mai 2007 prin încheierea nr. 3439 din 30 mai 2007. De altfel, prin Decizia nr. 479/C din 12 decembrie 2007, pronunţată în dosar nr. 989/35/C/2007- R de către Curtea de Apel Oradea a fost modificată încheierea nr. 3439 din 30 mai 2007 a judecătorului delegat O.R.C., în sensul respingerii cererii de înregistrare în Registrul Comerţului a hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007.
In concluzie, susţin recurenţii, la data pronunţării hotărârii atacate (respectiv, sentinţa comercială nr. 107/COM din 29 februarie 2008), instanţa de fond nu mai avea dreptul să invoce efectele unui act juridic nul absolut (hotărârea A.G.A. din 11 mai 2007) şi a cărui înregistrare în O.R.C. a fost respinsă prin Decizia irevocabilă a Curţii de Apel Oradea, act care, în urma constatării nulităţii absolute, este considerat că nu a produs efecte niciodată (conform principiului restitutio in integrum ce decurge din efectele nulităţii). In lipsa invocării acestui act, reprezentantul legal al S.C. T.G.I.E. S.RL. la data de 28 mai 2007 era Directorul General, dl. M.I., calitate pe care chiar instanţa o recunoaşte în alin. (1) pag. 6 a sentinţei nr. 107/COM/2008.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivului invocat şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima critică invocată de către recurenţi în susţinerea recursului lor, în sensul că instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe efectele unui act lovit de nulitate absolută, respectiv hotărârea A.G.A. a S.C. T.G.I.E. SRL din 11 mai 2007, nu poate fi primită, aceasta fiind neîntemeiată, întrucât efectul retroactiv al constatării nulităţii unei hotărâri A.G.A. nu se produce decât numai după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei pronunţate, hotărârile judecătoreşti care au ca obiect constatarea nulităţii absolute sau anularea unui act nefiind susceptibile de executare silită, spre a putea fi invocate prevederile art. 7208 C. proc. civ..
Cealaltă critică formulată vizează inopozabilitatea hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007 a S.C. T.G.I.E. SRL faţă de SC W.L. SRL şi faţă de terţi la data de 28 mai 2007.
Nici această critică nu poate fi primită, fiind nefondată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale „actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceştia le cunoşteau".
Această ultimă ipoteză este incidenţă, de altfel, în cazul de faţă, întrucât, aşa cum rezultă din dosar, recurentul-intervenient M.I., în calitate de administrator al SC D.P. SRL, a participat la şedinţa A.G.A. a S.C T.G.I.E. din data de 11 mai 2007, astfel încât SC D.P. SRL, administratorul pârâtei SC W.L. SRL avea cunoştinţă de schimbările operate în administrarea S.C T.G.I.E. SRL.
Aşadar, la data adoptării hotărârii A.G.A. a cărei nulitate se solicită, 28 mai 2007, atât intervenientul M.I., cât şi pârâta SC W.L. SRL, prin administratorul său SC D.P. SRL, aveau cunoştinţă că, în baza hotărârii A.G.A. a S.C. T.G.I.E. SRL, intervenientul M.I. nu mai era administratorul S.C T.G.I.E. SRL şi nu mai reprezenta în mod legal societatea.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă şi de intervenient, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC W.L. SRL Păntăşeşti, prin administrator SC D.P. SRL şi de intervenientul M.I. împotriva deciziei nr. 9/C/2008 - A din 14 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1959/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 205/2009. Comercial → |
|---|
