ICCJ. Decizia nr. 2371/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2371/200.
Dosar nr. 3330/101/2007
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentinţa comercială nr. 334 din 27 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a respins acţiunea reclamantei SC N.F. ROMÂNĂ DROBETA SA împotriva pârâtei SC S.N. ORŞOVA SA, reţinând că nu există vinovăţie pentru a se putea antrena răspunderea contractuală a pârâtei.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 6 din şedinţa din camera de consiliu de la 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, apelul a fost admis, sentinţa atacată a fost schimbată, iar acţiunea precizată a fost admisă, pârâta fiind obligată la despăgubiri în cuantum de 110.913,02 lei reprezentând contravaloare remorcaje şi 82.887 lei cheltuieli aferente întreţinerii, precum şi la 18.486,50 lei către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a avut în vedere că în materia răspunderii civile delictuale trebuie respectat principiul reparării integrale a pagubei, respectiv nu numai acoperirea prejudiciului efectiv, dar şi a beneficiului nerealizat. Aşadar pârâta trebuie să suporte nu numai costul reparaţiilor navei, dar şi costurile determinate de închirierea unui alt împingător şi de întreţinere pentru acesta în perioada de imobilizare la SC S.N. ORŞOVA SA.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta care a invocat motivele prev. de art. 304 pct.7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv, recurenta a susţinut că instanţa de apel apreciază greşit că în speţă, cazul fortuit nu este suficient pentru a înlătura răspunderea civilă.
Cât priveşte motivul prev. de art. 304 pct. 8, recurenta a susţinut că instanţa şi-a depăşi atribuţiile şi s-a substituit reclamantei în stabilirea temeiului de drept al acţiunii şi apelului.
Prin cea de-a treia critică recurenta are în vedere faptul că nu au fost corect apreciate probele din dosar, iar pretenţiile reclamantei se întind mult peste perioada reală.
Înalta Curte analizând actele dosarului din perspectiva cricilor formulate, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cât priveşte primul motiv, Curtea reţine că recurenta citează eronat şi trunchiat din Decizia atacată care a apreciat corect că „în materia răspunderii civile delictuale, paznicul juridic al lucrului poate fi exonerat de răspundere doar în caz de forţă majoră." În plus, critica nu se poate circumscrie motivului prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivul prev. de art. 304 pct.7 C. proc. civ., se observă lesne ca a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nici nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de reclamant textelor pe care şi-a întemeiat acţiunea. In aceste condiţii, sunt nefondate susţinerile pârâtei recurente in sensul că Decizia recurată nu ar fi fost motivată de către instanţa de apel, dimpotrivă, aceasta apreciind în mod corect şi motivat situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
Curtea găseşte nefondat şi motivul de recurs invocat de recurent şi prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în condiţiile în care instanţa de apel s-a pronunţat în raport de probele administrate. În consecinţă, judecătorul care a cercetat fondul cauzei nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nici nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Raporturile juridice dintre părti au fost corect analizate natura juridică a acestora nu a fost nici schimbată şi nici denaturată de instanţa de apel. În plus, critica nu se poate circumscrie motivului prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi nu rezultă din actele dosarului că instanţa si-ar fi depăşit atribuţiile, dimpotrivă a soluţionat pelul în limitele învestirii.
Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurentă şi prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. De altfel, această recurentă nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidenţa motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiţia legală a dezvoltării implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurenta circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta S.N. SA împotriva deciziei nr. 6 din şedinţa din camera de consiliu de la 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGĂ
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.N. ORŞOVA SA împotriva deciziei nr. 6 din şedinţa din camera de consiliu de la 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2337/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2429/2009. Comercial → |
|---|
