ICCJ. Decizia nr. 2421/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2421/2009
Dosar nr. 2008/85/2006
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 617/ C din 26 martie 2008, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA cu sediul social în Copşa Mică, judeţul Sibiu, în contradictoriu cu pârâta SC L.I. SRL cu sediul social în Ploieşti judeţul Prahova. A mai fost respinsă şi cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că între părţi şi SC T.T. SRL a fost încheiat contractul tripartit al cărui obiect îl constituia prestarea de servicii de către pârâtă reclamantei, constând în colectarea şi ridicarea de pe halda de zgură de deşeuri, urmată apoi de vânzarea acestora.
După oprirea lucrărilor în haldă de către societatea pârâtă, lucrările au fost preluate de SC P. SRL, în baza unei documentaţii tehnice întocmită de I.C.P.M. SC M. SA din Cluj Napoca.
A fost începută astfel operaţiunea de reamenajare a haldei pentru încadrarea în normele de mediu şi protecţie a apelor din pânza acviferă. Odată preluată halda a fost necesară o activitate de remediere a acesteia.
Deşi pârâta şi-a îndeplinit necorespunzător obligaţia principală de recuperare şi pregătire a deşeurilor pentru livrare, încărcare, transport şi expediere către cumpărător iar obligaţia de curăţire a haldei este practic inexistentă, toate acestea s-au desfăşurat sub supravegherea şi îndrumarea personalului de specialitate din cadrul reclamantei. Acest lucru rezultă atât din interpretarea clauzelor contractuale cât şi din declaraţiile de martori audiaţi în cauză.
Cu toate că în cauză s-a dovedit culpa pârâtei în neîndeplinirea obligaţiei de curăţire a haldei, urmează a fi respinsă prezenta acţiune întrucât prejudiciul pretins de reclamantă nu este actual.
Astfel, prejudiciul pretins de reclamantă în cuantum de 1.190.000 lei constă în reamenajare, transport, nivelare a aproximativ 800.000 mc material haldat şi abandonat de SC L.I. SRL.
În cauză, reclamanta nu a fost în măsură să facă dovada existenţei prejudiciului în patrimoniul său (nu au fost depuse deconturi, facturi, costuri din care să rezulte suma solicitată), ba mai mult, aşa cum deja s-a precizat martorul I. a confirmat că aceste lucrări au fost efectuate de SC P. SRL gratuit.
Pentru antrenarea răspunderii contractuale trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile: faptă culpabilă (constând în executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaţiei asumate prin contract), existenţa prejudiciului şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Ori în cauză prejudiciul nu este cert întrucât el nu este actual, neexistând în patrimoniul reclamantei.
Sarcina probei existenţei prejudiciului îi revenea părţii reclamante conform principiului de drept inserat de art. 1169 C. civ., „onus probandi incubit actori".
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 134/ A din 31 octombrie 2008, a respins apelurile declarate de reclamanta SC S. SA Copşa Mică şi pârâta SC L.I. SRL Ploieşti împotriva sentinţei nr. 617/ C din 26 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate toate argumentele primei instanţe, expuse anterior.
Apelul pârâtei SC L. SRL a vizat numai neacordarea cheltuielilor de judecată, iar în urma verificării actelor s-a constatat că pârâta nu a făcut dovada lor.
Împotriva deciziei nr. 134/ A din 31 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC S. SA Copşa Mică, care în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea rejudecării apelului, iar în subsidiar modificarea aceleiaşi decizii în sensul admiterii apelului cu consecinţa schimbării sentinţei pronunţate de prima instanţă în sensul admiterii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a evocat că Decizia dată în apel este netemotivată, în cuprinsul ei fiind validat un raţionament contradictoriu, respectiv că prejudiciul cauzat a fost acoperit prin executarea obligaţiei.
De asemenea, greşit a reţinut instanţa de apel că nu sunt întrunite toate cerinţele necesare atragerii răspunderii patrimoniale a intimatei.
Intimata pârâtă SC L.I. SRL Ploieşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC S. SA a solicitat ca pârâta SC L.I. SRL să fie obligată la plata sumei de 1.190.000 lei RON reprezentând prejudiciul produs de pârâtă ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor care îi reveneau conform contractului tripartit nr. 56/2003.
Din verificarea contractului tripartit nr. 56 din 18 iulie 2003, încheiat între SC S. SA în calitatea de beneficiar – vânzător, SC L.I. SRL în calitatea de prestator servicii şi SC T.T. SRL în calitatea de cumpărător, reiese că obiectul său l-a constituit, aşa cum este expus la pct. 1 alin. (1) prestarea de servicii de către prestator beneficiarului vânzător, constând în colectarea şi ridicarea de pe halda de zgură, de deşeuri de tipurile şi modalităţile specifice, precizate şi în anexă.
Este adevărat că instanţele judecătoreşti anterioare au reţinut constant că pârâta SC L. SRL nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile asumate contractual, însă aşa cum amplu documentat şi bine argumentat s-a reţinut, după data de 5 noiembrie 2004 aceste activităţi au fost reluate de chemata în garanţie SC P. SRL.
Potrivit raportului de expertiză tehnică, a actelor depuse de părţi dar şi declaraţiilor martorilor audiaţi, activitatea pârâtei a fost desfăşurată sub supravegherea reclamantei, iar obligaţiile asumate contractual de aceasta au fost îndeplinite de SC P. SRL, care nu a primit contravaloarea prestaţiilor sale.
Din această perspectivă corect s-a apreciat că prejudiciul invocat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu a fost dovedit şi nu este actual, împrejurări care au condus la respingerea acţiunii.
Din această perspectivă nu pot fi primite criticile aduse de recurenta reclamantă.
Este unanim admis că motivele hotărârii, la care se referă art. 261 pct. 5 C. proc. civ., reprezintă premisele de fapt şi drept care au condus instanţa la soluţia litigiului cuprinsă în dispozitiv. Motivarea hotărârii atacate corespunde exigenţelor legale, fiind pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă şi convingătoare.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC S. SA împotriva deciziei nr. 134/ A din 31 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA COPŞA MICĂ, împotriva deciziei nr. 134/ A din 31 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2395/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2422/2009. Comercial → |
|---|
