ICCJ. Decizia nr. 3304/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3304/2009
Dosar nr. 25883/3/2007
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2366 din 20 februarie 2008, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta SC B.E. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC T.S. SA BUCUREŞTI.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal că între reclamantă în calitatea de beneficiar şi pârâtă în calitatea de executant, a fost încheiat contractul nr. 817 din 18 decembrie 2003 prin care s-a prevăzut achiziţionarea de către beneficiar a produsului software denumit „sistem informatic integrat C.E." şi implementarea acestuia de către executant, în schimbul preţului achitat.
Au fost respinse excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a prematurităţii acţiunii şi s-a apreciat că reclamanta a introdus acţiunea la data de 18 iulie 2007, după împlinirea termenului de prescripţie aplicabil acţiunilor personale prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Conform art. 3 din contract, rezultă că obligaţia pârâtei de a implementa sistemul integrat a devenit exigibilă la data de 18 martie 2004 şi de la această dată a început să curgă termenul de prescripţie extinctivă.
Faptul că pârâta a emis în perioada 18 decembrie 2003 – 25 iulie 2005 mai multe facturi în temeiul contractului nr. 817 din 18 decembrie 2003 nu are semnificaţia unei recunoaşteri a pretenţiilor deduse judecăţii, facturile fiind emise pentru achitarea de către reclamantă a sumelor la care s-a obligat prin contract.
Cât priveşte corespondenţa purtată prin mijloacele electronice între părţi, aceasta nu cuprinde vreo recunoaştere de către pârâtă a dreptului reclamantei de a cere rezoluţiunea contractului şi punerea părţilor în situaţia anterioară.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 318 din 10 septembrie 2008, a admis apelul reclamantei SC B.E. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 2366 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a stabilit că potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante iar nu după sensul literal al termenilor.
În realitate termenul de 3 luni prevăzut de art. 3 din contract, nu reprezintă termenul de executare al contractului, ci doar durata de implementare a sistemului integral C.E. Implementarea sistemului integrat reprezintă numai o parte din obiectul contractului nr. 817 din 18 decembrie 2003, obiectul constituindu-l achiziţionarea şi implementarea sistemului informatic integrat şi asigurarea de către executant a consultanţei, suportului tehnic şi şcolarizări.
Pârâta a emis facturi, în temeiul raporturilor juridice dintre părţi, până la 14 decembrie 2005, împrejurare din care se deduce fără dubiu că a fost continuat contractul dincolo de termenul de 3 luni prevăzut, neputându-se pune problema prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei.
Împotriva deciziei comerciale nr. 318 din 10 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC T.S. SA BUCUREŞTI care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei, cu consecinţa menţinerii în tot a sentinţei primei instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii şi o denaturare a înţelesului dispoziţiilor contractuale ale art. 3, iar pe de altă parte, deşi a existat un termen contractual cert, prevăzut în favoarea ambelor părţi, el a fost prelungit tacit de o singură parte contractantă cu încălcarea şi nesocotirea voinţei celeilalte părţi.
Intimata-reclamantă SC B.E. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză „raportat la criticile aduse prin cererea de recurs", constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că între SC B.E. SRL în calitatea de beneficiar şi SC T.S. SA BUCUREŞTI în calitatea de executant a intervenit contractul nr. 817 din 18 decembrie 2003 având ca obiect achiziţionarea produsului software denumit „sistem informativ integrat charisma enterprise" şi imprementarea acestuia de către executant în computerele proprietatea a beneficiarului, în schimbul preţului achitat la termenele şi în condiţiile prevăzute în prezentul contract.
De comun acord, la art. 3 din contract, a fost stipulat că durata de implementare a sistemului integrat este de 3 luni de la semnarea contractului, iar o planificare mai exactă a întregului proiect va fi realizată în timpul fazei de analiză a specificaţiei de către echipele de proiect nominalizate. Odată agreată de cele două părţi respectiva planificare va deveni parte a prezentului contract.
Corect a reţinut instanţa de apel faptul că părţile au continuat să deruleze contractul expus anterior, facturile emise de pârâtă fiind aferente lucrărilor, produselor şi serviciilor executate de reclamantă până în luna noiembrie 2005.
De remarcat că pârâta SC T.S. SA BUCUREŞTI a emis la data de 14 decembrie 2005 factura fiscală nr. 704844 cu o valoare de 5.240,77 lei reprezentând servicii implementare C.E. conform contractului nr. 817 din 18 decembrie 2003 astfel că voinţa părţilor a fost în sensul de a continua executarea contractului.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC T.S. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 318 din 10 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.S. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 318 din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3302/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3306/2009. Comercial → |
|---|
