ICCJ. Decizia nr. 3307/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3307/2009
Dosar nr. 870/86/2006
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3181 din 27 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantele S.C.M.C. RĂDĂUŢI şi S.C.M.D. RĂDĂUŢI în contradictoriu cu pârâta SC L.M.P.C. SRL Rădăuţi, având ca obiect obligaţia de a face.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că la solicitarea pârâtei SC L.M.P.C. SRL Rădăuţi, Consiliul Judeţean Suceava a emis autorizaţia de construcţie nr. 83 din 13 mai 2005 pentru amenajarea unui spaţiu de comercializare şi desfacere produse alimentare pe un teren situat în municipiul Rădăuţi strada Ştefan cel Mare.
Prin sentinţa nr. 759 din 9 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea în anulare a autorizaţiilor de construcţie, formulată de S.C. RĂDĂUŢI şi S.D. RĂDĂUŢI, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, prin Decizia nr. 314 din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava.
Petentele au arătat că autorizaţia de construcţie ar fi emisă de P.M. Rădăuţi şi nu de C.J., întrucât la data emiterii autorizaţiei de construcţie atacate, Legea nr. 50/1991 fusese modificată în sensul celor precizate prin OUG nr. 122/2004.
Este însă de observat că cerereasecund intimatei privind eliberarea autorizaţiei de construcţie şi avizul favorabil al P. Rădăuţi, în vederea eliberării certificatului de urbanism sunt anterioare modificărilor aduse Legii nr. 50/1991 prin OUG nr. 122/2004.
Cererea fiind anterioară modificării de competenţă, C.J. Suceava fiind legal investit la data sesizării, rămâne competent să soluţioneze cererile formulate anterior schimbării normei procedurale.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv expertiză, cercetare la faţa locului şi înscrisuri, reiese cu certitudine că pârâta a respectat întocmai obligaţiile stabilite prin autorizaţia de construire emisă pentru edificarea construcţiei a cărei ridicare se solicită. Mai mult decât atât, a obţinut şi toate autorizaţiile şi avizele de la autorităţile indicate în cuprinsul autorizaţiei.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 57 din 17 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele S.M.C. RĂDĂUŢI şi S.M.D. RĂDĂUŢI împotriva sentinţei nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, fiind preluate în totalitate argumentele expuse anterior de prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 57 din 17 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele S.C.M.C. RĂDĂUŢI şi S.C.M.D. RĂDĂUŢI, care au criticat această hotărâre sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin aceea că Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi a fost dată fără a se fi cercetat fondul problemei deduse judecăţii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că, în realitate, prin cererea de chemare în judecată a fost vizat tocmai aspectul bunei credinţe, instanţa fiind chemată a verifica dacă intimata a respectat sau nu actul administrativ în baza căruia a edificat imobilul. Cu atât mai greşit este raţionamentul instanţei de apel, cu cât nu a sesizat nici faptul că actul administrativ despre care susţine că face de prisos judecarea fondului cauzei nu constă într-o autorizaţie de construcţie, ci într-un act ce permite doar amenajarea unui spaţiu de comercializare şi desfacere produse alimentare.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat şi la criticile aduse prin cererea de recurs, va admite recursul reclamantelor, pentru şi în limitele care vor fi expuse în considerentele ce urmează.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată, apare cât se poate de evident că reclamantele au solicitat, în cadrul obligaţiei de a face, obligarea pârâtei SC L.M.P.C. SRL de a desfiinţa construcţia, spaţiul comercial, edificată în municipiul Rădăuţi, cu motivarea că autorizaţia de construcţie eliberată, în perioada 2005 – 2006, nu respectă condiţia esenţială a distanţei faţă de proprietăţile învecinate, nu există acordul de vecinătate, se nesocoteşte servitutea de vedere şi lucrările efectuate afectează într-un mod periculos structura de rezistenţă a imobilului mai vechi.
De remarcat că temeiul de drept al acţiunii este fundamentat pe dispoziţiile art. 610, 612 şi 1076 C. civ.
Constant, reclamantele au expus atât în motivele de apel cât şi cele de recurs că demersul lor juridic vizează o serie de neregularităţi privitoare la modul în care a fost edificată construcţia pârâtei, nesocotindu-se dispoziţiile imperative ale codului civil.
Este unanim admis că actualul Cod comercial consacră sistemul obiectiv de clasificare a faptelor de comerţ (art. 3 C. com.) completat cu o prezumţie de comercialitate cu privire la toate contractele şi operaţiunile unor comercianţi (art. 4 C. com.).
Astfel, faptele de comerţ obiective desemnează acele operaţiuni, limitativ enumerate în art. 3 C. com., calificarea fiind făcută în funcţie de natura sau funcţia lor economică şi în unele cazuri de forma lor.
Faptele subiective de comerţ sunt reglementate de art. 4 C. com., potrivit cu care calitatea subiectului determină natura juridică a faptului săvârşit, respectiv socotindu-se „fapte de comerţ, celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul".
Apare cât se poate de evident că prezentul litigiu au un pronunţat caracter civil, şi ca întreaga situaţie de fapt şi de drept nu se bucură de existenţa unui fapt sau act de comerţ, lipsind prezumţia de comercialitate, împrejurare care conduce la admiterea excepţiei necompetenţei instanţelor comerciale.
Pentru aceste raţiuni urmează fi admis recursul declarat de reclamantele S.M.C. RĂDĂUŢI şi S.M.D. RĂDĂUŢI, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va casa Decizia nr. 57 din 17 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi sentinţa nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi va trimite cauza la Judecătoria Rădăuţi ca instanţă civilă pentru soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei instanţelor comerciale.
Admite recursul declarat de reclamantele S.C.M.C. RĂDĂUŢI şi S.C.M.D. RĂDĂUŢI.
Casează Decizia nr. 57 din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava şi sentinţa nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava şi trimite cauza la Judecătoria Rădăuţi ca instanţă civilă pentru soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3306/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3308/2009. Comercial → |
|---|
