ICCJ. Decizia nr. 3308/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3308/2009
Dosar nr. 881/3/2007
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 22 decembrie 2006, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta S.A.A. CHIŞCĂRENI solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare acţiuni nr. 1510 din 16 decembrie 1996 restituirea către pârâtă a acţiunilor ce au făcut obiectul contractului cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare reprezentând 20 % din capitalul social al SC A. SA, să se constate dreptul A.V.A.S. de a reţine toate sumele achitate de către cumpărător în contul contractului.
De asemenea, se solicită obligarea pârâtei la repararea prejudiciului suferit de A.V.A.S. ca urmare a desfiinţării contractului prin plata de daune interese constituite din dobânzi penalităţi, dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului, sume de bani prin care vor fi reparat celelalte prejudicii cauzate, A.V.A.S. conform unei expertize ce se va efectua în temeiul art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002.
În susţinerea cererii se arată că, la data de 16 decembrie 1996, F.P.S. în calitate de vânzător a încheiat cu societatea agricolă A.C. contractul de vânzare cumpărare nr. 1510 având ca obiect un număr de 2124 acţiuni cu o valoare nominală de 25.000 fiecare reprezentând 20 % din capitalul social de SC A.A. proprietara acţiunilor urmând a se transmite la data semnării contractului sub condiţia rezolutorie prevăzută la pct. 4 lit. a) alin. (3) din contract.
Se mai arată că la data prezentei cereri pârâta este restantă cu suma de 6.349 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 677 din 17 ianuarie 2008, a admis în parte acţiunea şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare acţiuni nr. 1510 din 16 decembrie 1996.
De asemenea, s-a dispus restituirea de către pârâţi a unui număr de 2124 acţiuni la o valoare de 2,5 lei fiecare reprezentând 20 % din capitalul social al SC A. SA, constatând totodată dreptul reclamantei de a reţine toate sumele achitate de cumpărător în contul contractului.
De asemenea, pârâta a mai fost obligată la plata sumei de 6990 lei daune interese formate din 560 lei contravaloare rata nr. 8, 1120 lei dobândă aferentă şi 1120 lei penalităţi aferente ratei nr. 8 pe perioada 30 noiembrie 2004 - 16 noiembrie 2006, 5310 lei contravaloare prejudiciu conform OG nr. 25/2002 – art. 21 şi la plata în continuare a penalităţilor conform art. 3712 C. proc. civ., până la plata integrală a debitului.
Celelalte capete de cerere au fost respinse, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond urmare a desfiinţării contractului în baza art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 s-a efectuat o expertiză contabilă şi s-a stabilit că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a ultimelor 2 rate 7 şi 8 reclamanta fiind îndreptăţită să solicite rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce reveneau cumpărătorului.
Împotriva acestei sentinţe, a promovat apel reclamanta care critică modul de soluţionare a capătului de cerere privind plata dobânzilor şi penalităţilor calculate conform prevederilor contractului de vânzare cumpărare acţiuni considerând că nu a fost probat modul de calcul al pretenţiilor referitoare la ratele 2 - 7.
De asemenea, se arată că instanţa nu a respectat dispoziţiile OG nr. 25/2002 referitoare la obligaţia cumpărătorului la plata daunelor interese în cazul desfiinţării contractului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 169 din 31 martie 2009, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că în apel nu s-au mai administrat probe având în vedere faptul că la fond hotărârea s-a întemeiat pe probatoriile administrate inclusiv expertiza contabilă efectuată în cauză.
S-a precizat că justificat instanţa de fond a admis acţiunea în parte acţiunea având în vedere concluziile expertizei din care a reieşit că nu au fost încasate dividende de către cumpărător întrucât în 1999 societatea privatizată nu a mai desfăşurat activitate, iar valoarea acţiunilor în număr de 2124 este de 5310 lei reprezentând 20 % din capitalul social al SC A. SA care este în lichidare judiciară astfel că prejudiciul creat prin nevalorificarea acestor acţiuni de către A.V.A.S. este tocmai valoarea indicată, sumă pe care pârâta o datorează reclamantei.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta arată că dreptul A.V.A.S. de a-şi proba susţinerile privind determinarea prejudiciului pentru o expertiză este prevăzut de art. 21 din OG nr. 25/2002 prin urmare este un drept recunoscut de norma specială pentru determinarea prejudiciilor care pot fi solicitate în cadrul acesteia.
Or, în măsura în care expertiza nu a răspuns la toate obiecţiunile încuviinţate de către instanţa de fond solicitarea de refacere a expertizei era legitimă, instanţa de apel ignorând acest aspect.
Cabinetul Individual de insolvenţă C.A. în calitate de lichidator al S.A.C. critică soluţia pronunţată motivând că din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că prima instanţă a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare acţiuni nr. 1510 din 16 decembrie 1996 între A.V.A.S. şi pârâta SC A.C. SA, iar în Decizia nr. 169 din 31martie 2009 în mod greşit în calitate de pârâtă este menţionată S.A.A. Chişcăreni.
Recursurile sunt nefondate.
În cadrul examenului de legalitate care priveşte Decizia instanţei de apel, arătarea motivelor de nelegalitate presupune ca în fiecare caz în parte să se indice dispoziţiile legale încălcate şi nu să procedeze la o relatare a situaţiei de fapt sau la o rediscutare a probelor şi a concludenţei lor, în condiţiile în care punctul 10 al art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat. O astfel de relatare a nemulţumirilor recurentelor privind situaţii de fapt vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei.
Astfel, în situaţia în care expertiza efectuată la instanţa de fond nu a lămurit toate aspectele potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002, recurenta-reclamantă avea posibilitatea în condiţiile art. 212 C. proc. civ., să formuleze obiecţiuni sau să solicite o nouă expertiză motivate la primul termen după depunerea lucrării nu în calea de atac a apelului.
Criticile formulate de intimaţi se încadrează mai mult în motivele de îndreptare eroare materială în condiţiile art. 281 şi urm. C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi de pârâta A.A.C. prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă C.A. – Iaşi împotriva deciziei nr. 169 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3307/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3309/2009. Comercial → |
|---|
