ICCJ. Decizia nr. 3310/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3310/2009
Dosar nr. 531/39/2008
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată, la data de 8 mai 2007, reclamanta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti, sucursala Suceava, a chemat în judecată pe pârâta SC OGW.S. SA Bucureşti ca în contradictoriu cu intervenientul forţat M.Şt. să fie obligat la plata sumei de 104.727,97 lei despăgubiri civile şi la 6.493,26 lei penalităţi de întârziere.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2687 din 10 septembrie 2007, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Prin Decizia nr. 22 din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtei SC O. SA S.A.R., sucursala Suceava împotriva hotărârii instanţei de fond pe care a schimbat-o în tot şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, obligând-o la 2.908 lei cheltuieli de judecată.
Procedând la judecarea recursului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2591 din 25 septembrie 2008, a admis recursul, a casat Decizia criticată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Având în vedere criticile privind convenţia de compensare, instanţa de recurs a statuat că, cu ocazia rejudecării apelului, judecătorii în temeiul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi în virtutea rolului activ, ce răspunde criticilor formulat cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor şi să ceară părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare, eventual o expertiză contabilă care să clarifice ce sume au fost plătite, structura acestora, dacă în plăţile efectuate sunt incluse şi penalităţile solicitate şi care este cuantumul acestora.
În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 74 din 25 mai 2009, în conformitate cu menţiunile din Decizia nr. 2391/2008, a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Urmare probelor administrate apelul a fost admis sentinţa criticată a fost schimbată în parte pârâta fiind obligată la plata sumei de 27,97 RON debit, diferenţă de asigurare şi 14.138,55 lei penalităţi de întârziere.
Totodată, s-a constatat stingerea debitului de 104.700 lei prin compensare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar analizând convenţia de compensare a rezultat că au fost compensate obligaţii de plată reciproc izvorâte din exercitarea dreptului de repus în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995. S-a menţionat că sumele ce fac obiectul compensării reprezintă despăgubiri pe care părţile, în urma concilierii direct au înţeles să le recunoască cu titlu de debit. Părţile nu au făcut însă nici o menţiune cu privire la penalităţi şi nici nu au specificat ce reprezintă sumele compensate; au apreciat că, compensarea operează până la concurenţa sumei de 165.613,03 Ron rezultând o obligaţie de plată a O. de 36.332,90 Ron plătită în 7 zile de la semnarea convenţiei.
S-a mai arătat situaţia despăgubirilor şi a penalităţilor datorate de asigurator este reglementată prin Ordinul nr. 3108/2004 al C.S.A. pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii.
Art. 45 alin. (3) din Ordinul nr. 3108/2004 prevede obligaţia reactualizării ciuantumului despăgubirilor cu o cotă procentuală de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăţilor.
Cum pârâta a achitat contravaloarea despăgubirilor abia la data de 13 iulie 2007 datorează pe lângă celelalte sume şi penalităţi de întârziere în sumă de 14.138,55 lei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs SC O. SA criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că aşa cum rezultă din convenţia de compensare nr. 3449 din 13 iulie 2007 între părţi s-au recunoscut compensarea obligaţiilor de plăţi reciproce izvorâte din exercitarea dreptului de regres a sumelor ce fac obiectul despăgubirilor pe care societăţile în litigiu urmare a concilierii directe, au înţeles să le recunoască cu titlu de debit.
Se susţine că nu s-a încercat determinarea cuantumului eventualelor penalităţi în raport de compensarea dosarelor din convenţia încheieată.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă, deşi, invocă dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta nu indică motivele de nelegalitate la pronunţarea deciziei criticate.
Respectând întocmai indicaţiile date în Decizia de casare prin intermediul unei expertize financiar contabile verificându-se momentul la care s-a stins o parte din debitul datorat şi dacă raportat la această dată se impune calcularea în sarcina pârâtei a penalităţilor de întârziere aferente calculate potrivit art. 45 din Ordinul 3108/2004 a C.S.A.
Pentru a dispune asupra acestor sume s-au avut în vedere concluziile din raportul de expertiză efectuat în cauză care a reţinut în mod corect faptul că plata, prin compensare, a avut loc cu mult după notificarea pârâtei şi la aproape jumătate de an de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Întrucât pârâta a achitat cu întârziere a prejudiciului corect s-a făcut aplicabilitatea art. 45 din Ordinul 3108/2004 al C.S.A. astfel că, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA S.A.R., sucursala SUCEAVA, împotriva deciziei nr. 74 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3309/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3313/2009. Comercial → |
|---|
