ICCJ. Decizia nr. 6562010/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 6562010
Dosar nr. 2639/1/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 633 din 21 aprilie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta C.A. Târgovişte - Dâmboviţa în contradictoriu cu pârâtul M.N. în sensul că a dispus suspendarea executării contractului de prestări servicii în ceea ce îl priveşte pe pârât. A fost obligat pârâtul să permită accesul în imobilul proprietatea sa a specialiştilor reclamantei pentru sigilarea surselor de apă şi canalizare şi să achite contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în sumă de 469,95 lei, cu 221,45 lei majorări şi 1.091,40 lei cheltuielile de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că pârâtul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale derivând din contractul de prestări de servicii încheiat cu reclamanta.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins prin Decizia nr. 134 din 20 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 5611/120/2007.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost menţinută şi în recurs; prin Decizia nr. 324 din 5 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul pârâtului, reţinând că hotărârea din apel a fost criticată pentru netemeinicie, iar nu pentru motivele de nelegalitate permise de art. 304 C. proc. civ.
La data de 24 martie 2009, M.N. a formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 324 din 5 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întemeiată în drept pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ca motiv al contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut că instanţa de fond şi instanţa de apel au omis să verifice din oficiu competenţa materială a instanţelor, iar aspectul respectiv a fost în mod greşit neanalizat în recurs.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare dacă hotărârea respectivă a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
La data de 7 ianuarie 2008 preşedintele Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a repartizat aleatoriu această cauză, aşa cum rezultă din procesul-verbal din dosarul instanţei de fond, după procedura prevăzută la art. 99 din Regulamentul de Organizare a Instanţelor Judecătoreşti.
Prin încheierea din 8 ianuarie 2008 a instanţei de fond s-a constatat, în legătură cu natura juridică a cauzei că aceasta este comercială, iar sentinţa nr. 633 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Dâmboviţa pronunţată în cauză a fost a unui complet al secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că, contestatorul M.N. nu a invocat excepţia necompetenţei materiale a secţiei comerciale a tribunalului de a judeca în primă instanţă cauza, cum nu a fost invocată această excepţie nici în apel şi nici în recurs.
În aceste împrejurări, cum Decizia instanţei de recurs este temeinică şi legală, nu pot fi aplicate prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar contestaţia în anulare se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.N. împotriva deciziei nr. 324 din 5 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3252/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2925/2009. Comercial → |
|---|
