ICCJ. Decizia nr. 3250/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3250/2009
Dosar nr. 126/39/2009
Şedinţa din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 iunie 2006 la Tribunalul Suceava reclamanta H.M. a chemat în judecată pârâta SC D.P. SRL solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.574.246.300 lei cu titlu de daune şi cheltuieli de judecată, arătându-se în motivare că pârâta i-a cauzat un prejudiciu prin degradarea mărfii proprietatea reclamantei şi aflată în custodia pârâtei.
Prin sentinţa nr. 1604 din 29 mai 2007 a Tribunalului Suceava a fost respinsă acţiunea reclamantei ca nefondată, reţinându-se în esenţă, că în cauză nu sunt date elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ., în sensul că pârâta nu a săvârşit nicio faptă ilicită, ci doar a încercat să elibereze spaţiul comercial proprietatea sa şi că, dimpotrivă, reclamanta a încercat să tulbure liniştita posesie a pârâtei prin refuzul de a-şi ridica marfa depozitată în spaţiul comercial la data la care a fost solicitată să facă acest lucru.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 13 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, decizie care a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2569 din 24 septembrie 2008, apelul fiind trimis spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei din recurs s-a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanţa de apel şi-a motivat Decizia pe dispoziţiile art. 1620 C. civ., deşi reclamanta a invocat răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998 C. civ., schimbând astfel cauza acţiunii reclamantei şi întemeindu-şi soluţia pe argumente străine, fără verificarea situaţiei de fapt.
Reinvestită cu soluţionarea apelului, Curtea de Apel Suceava a pronunţat Decizia nr. 39 din 16 martie 2009 prin care a respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 1604/2007 a Tribunalului Suceava, obligând totodată pe reclamantă la 2.000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei din apel s-a reţinut în esenţă că pentru atragerea răspunderii civile delictuale se cere întrunirea cumulativă a mai multor condiţii din care, în speţă lipseşte fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, reclamanta nefăcând dovada că pârâta a săvârşit o asemenea faptă.
Astfel, spaţiul comercial în care reclamanta avea depozitată marfa în discuţie a fost adjudecat de către pârâtă, bunurile fiind predate în custodia acesteia, din probele administrate rezultând faptul că reclamanta nu a răspuns solicitărilor pârâtei de a se prezenta să-şi ridice bunurile, aşa încât fapta culpabilă aparţine reclamantei.
Împotriva acestei decizii ambele părţi au declarat recurs.
Recursul reclamantei este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 998 C. civ., reţinându-se nelegal faptul că pârâta prin fapta sa ilicită i-a cauzat reclamantei prejudiciul solicitat prin acţiune.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta susţine că s-a dovedit în dosar fapt ilicită a pârâtei constând în neluarea măsurilor de conservare a mărfurilor primite în depozit.
De asemenea, recurenta enumeră şi celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale, arătând că acestea sunt îndeplinite cumulativ şi atrag răspunderea patrimonială a pârâtei, contrar celor reţinute în apel.
În recursul declarat de pârâtă este criticată dispoziţia instanţei din apel care nu a acordat în întregime cheltuielile de judecată ocazionate pârâtei cu purtarea prezentului proces, respectiv a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată efectuate cu soluţionarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
În baza procesului - verbal de adjudecare din 8 iulie 2004 pârâta SC D.P. SRL a adjudecat de la SC I.M.H. SRL spaţiul comercial situat în Suceava, spaţiu asupra căruia între reclamantă şi SC I.M.H. SRL exista încheiat un contract de închiriere şi în care reclamanta avea depozitate bunuri care au fost preluate în custodie de către societatea pârâtă.
Conform art. 998 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara".
Pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală legea cere îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, respectiv: fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, prejudiciul, care trebuie să fie determinat sau determinabil, culpa persoanei responsabile de săvârşirea faptei, precum şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
În speţă, instanţa de apel a reţinut corect că, în raport de probele administrate, culpa pentru deteriorarea mărfii în litigiu, perisabile prin natura ei îi aparţine reclamantei care, deşi notificată nu s-a prezentat la data de 10 septembrie 2004 la data şi locul indicat pentru a-şi ridica bunurile astfel că în raport de această stare de fapt se va reţine că instanţa de apel a aplicat corect prevederile legale cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale, constatând neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute de art. 998 C. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtă se va reţine că nu este fondat întrucât cheltuielile de judecată care i-au fost ocazionate în dosarul în care s-a soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul reclamantei, urmează să le suporte, faţă de soluţia pronunţată în cauză, aceea de admitere a cererii de recurs, fază procesuală în care pârâta a căzut în pretenţii, astfel că prevederile art. 274 C. proc. civ. au fost corect aplicate în apel.
În baza acestor considerente mai sus reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge ambele recursuri declarate împotriva deciziei nr. 39 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate, care va fi menţinută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta H.M. şi de pârâta SC D.P. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 39 din 16 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3241/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3252/2009. Comercial → |
|---|
