ICCJ. Decizia nr. 3241/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3241/2009
Dosar nr. 2975/1285/2007
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 30 din 11 martie 2008, Tribunalul Comercial Cluj în rejudecare după desfiinţarea cu trimitere prin Decizia nr. 129 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.E.M. şi B.M. în raport de cererea de anulare a hotărârilor A.G.O.A. şi A.G.E.A. din 26 mai 2004 a SC H.R. SA Cluj Napoca, acţiunea fiind în consecinţă respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor. S-a respins, totodată, acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor SC H.R. SA, SC T. SA Cluj şi SC V.R. SA având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare şi partaj autentificat din 18 ianuarie 2005.
Instanţa de fond în conformitate cu dispoziţiile deciziei de trimitere a stabilit pe baza probelor administrate că reclamantul B.M. neavând calitate de acţionar la data adoptării hotărârilor A.G.O.A. şi A.G.E.A. din 26 mai 2004, fiind nerelevant faptul că, ulterior, acesta a redevenit acţionar nu are nici calitate procesuală în a invoca motive de nulitate relativă.
Reclamantul B.M. are însă calitate procesuală în raport cu art. 132 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale în a invoca motive de nulitate absolută.
Cum însă cauzele de nulitate pe care reclamanţii le au invocat prin acţiune şi anume: nerespectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (4), cu privire la convocarea prin scrisoare recomandată, a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi (8) cu privire la menţionarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii şi care implicau modificarea actului constitutiv, a art. 117 alin. (1) şi art. 111 alin. (2) lit. b) cu privire la convocarea adunării de către administrator şi a alegerii consiliului de administraţie prin vot secret, sunt cauze de nulitate relativă deoarece ocrotesc interese particulare ale acţionarilor, nu interese de ordin public, reclamantul menţionat nu are calitate procesuală activă în a le invoca.
Cu privire la reclamanta B.E.M., instanţa de fond a reţinut că aceasta în calitate de acţionar, a participat la adoptarea hotărârilor a căror anulare o solicită, şi nu a votat necondiţionat împotrivă iar pct. 1 al ordinii de zi a privit revocarea mandatului său de administrator aşa încât, aceasta nu are calitate procesuală activă în raport de prevederile art. 132 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 31/1990.
Cu referire la nulitatea contractului de vânzare - cumpărare, solicitată pentru încheierea lui în baza unei hotărâri A.G.A. lovită de nulitate şi pentru reaua credinţă a părţilor contractante la momentul încheierii lui deoarece, acesta s-a încheiat în timpul procesului de anulare a procedurilor de divizare, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate netemeinicia cauzelor invocate şi că preţul vânzării a fost un preţ serios, superior valorii stabilită de expertul evaluator.
În contra sentinţei au declarat apel reclamanţii care au reiterat temeiurile acţiunii în critica acesteia.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, prin Decizia nr. 173 din 29 septembrie 2008 a respins apelul declarat de reclamanţi ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că adunările generale au fost convocate conform art. 10 din statutul societăţii de către unul din acţionarii care deţin mai mult de 10% din capitalul social iar convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial şi într-un ziar local aşa încât regulile impuse de legiuitor cu privire la convocare şi la publicitatea acesteia au fost asigurate.
Corect a reţinut instanţa de fond că momentul la care se verifică calitatea procesuală este cel al adoptării hotărârii contestate şi că la acel moment reclamantul B.M. nu era acţionar al societăţii pârâte cum corect au fost calificate şi cauzele de nulitate invocate ca fiind cauze de nulitate relativă situaţie în care faţă de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale reclamanta B.E.M. nu are calitate procesuală întrucât a participat la adunările în speţă şi nu a votat împotrivă.
În ceea ce priveşte nulitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat subsecvent adunării generale şi în baza hotărârii acesteia, probele sunt în sensul că preţul vânzării a fost superior valorii de piaţă, cu respectarea cerinţei reclamantei iar hotărârea adunării generale este validă.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs reclamanţii pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare se invocă criticile care urmează:
1. încălcarea prevederilor art. 132 alin. (9) din Legea societăților comerciale întrucât instanţa de apel nu a soluţionat cauza în camera de consiliu;
2. greşit reţine instanţa de apel că încălcarea normelor juridice prevăzute de art. 117 alin. (1), (4), (7) şi (8) din Legea societăților comerciale nu se constituie în cauze de nulitate absolută;
3. s-au încălcat prevederile art. 117 alin. (1) din lege deoarece adunările nu au fost convocate de administrator; prevederile art. 117 alin. (4) privind convocarea prin scrisoare recomandată; prevederile art. 117 alin. (7) şi (8) deoarece convocatorul adunării generale ordinare la pct. 3 menţionează la modul general că se vor discuta celelalte puncte care au fost trecute pe ordinea de zi în data de 31 martie 2004, fără a fi concretizate iar la pct. 4 şi 1 al convocatorului A.G.O.A. şi A.G.E.A., că se va analiza situaţia juridică a contractului şi oportunitatea vânzării unor active ale societăţii fără ca acestea să fie concretizate;
4. nerespectarea prevederilor art. 129 alin. (1) din Legea societăților comerciale cu privire la alegerea consiliului de administraţie prin vot secret, nerespectarea votului secret la alegerea comisiei de cenzori şi încălcarea prevederilor art. 146 din Legea societăților comerciale;
5. contractul de vânzare - cumpărare este lovit de nulitate conform art. 948, art. 966 şi art. 968 C. civ. pentru ca hotărârea A.G.A. în baza căruia s-a încheiat este lovită de nulitate iar pârâta SC T. SA Cluj a fost de rea credinţă;
6. greşit s-a menţinut lipsa calităţii procesuale active deoarece reclamantul în urma anulării procesului verbal de divizare a redevenit acţionar şi deci justifică interesul de a solicita constatarea nulităţii absolute iar reclamanta deşi a participat la adunare nu a cunoscut neregulile convocatorului şi a ordinii de zi şi poate, deci, invoca nulitatea absolută;
Intimata SC H.R. SA Cluj Napoca a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi, menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică pentru considerentele pe care aceasta le indică.
Recursul nu este fondat.
Recurenţii reclamanţi şi-au structurat criticile prin raportare la un motiv de casare, art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi pe unul de modificare, art. 304 pct. 9, în care se încadrează criticile formulate, enumerarea pct. 7 şi 8 fiind una formală.
1. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. prin raportare la art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 în redactarea de la data adoptării hotărârilor în speţă, se constată că acesta nu este întemeiat.
Potrivit art. 131 alin. (6) menţionat „Cererea se va judeca în camera de consiliu". Văzând dispoziţiile anterioare este evident că legiuitorul referă la judecata în camera de consiliu a cererii de chemare în judecată iar nu a căilor de atac promovate împotriva sentinţei instanţei de fond. Succesiunea evocată conduce fără dubiu la această concluzie: „cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea (...)" [alin. (2)3]; „acţiunea se va introduce la Tribunalul (...)" [alin. (4)]; „dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate" [alin. (5)] şi, în sfârşit: „cererea se va judeca în camera de consiliu".
2. După desfiinţarea cu trimitere, instanţa de fond a respins acţiunea promovată de reclamanţi pentru lipsa calităţii procesuale active.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea celor două hotărâri A.G.A., una ordinară şi una extraordinară din 26 mai 2004 calitatea procesuală activă s-a apreciat în raport de natura sancţiunii cauzelor de nulitate invocate, stabilindu-se că acestea sunt cauze de nulitate relativă iar nu cauze de nulitate absolută.
Drept urmare cu privire la reclamantul B.M., deoarece s-a stabilit pe bază de probe că acesta nu avea calitatea de acţionar la momentul adoptării hotărârilor în speţă, instanţele au apreciat că el nu poate opune cauze de nulitate relativă, neavând calitatea procesuală de a le invoca.
Reclamanta B.E.M. având calitate de acţionar şi participând la cele două adunări, calitatea sa procesuală s-a apreciat în raport de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, (în redactarea de la data adoptării celor două hotărâri avută în vedere în cuprinsul motivării), reţinându-se că, nevotând împotrivă hotărârile astfel adoptate sunt obligatorii şi în ce o priveşte.
3. Critica recurenţilor reclamanţi cu privire la calificarea încălcărilor de lege invocate ca fiind cauze de nulitate relativă, nu poate fi primită.
3.1. În principiu, reglementarea cu privire la convocare şi la publicitatea acesteia are caracter imperativ în sensul în care ele trebuie să existe în conformitate cu prevederile legale, respectiv cu prevederile art. 117 din Legea societăților comerciale.
Numai că, nu toate dispoziţiile acestui articol structurate în cele nouă aliniate au caracter imperativ, parte din ele având caracter dispozitiv, lăsând acţionarilor posibilitatea de a deroga de la ele prin actul constitutiv sau prin hotărâri ale adunărilor generale.
Este situaţia acelor dispoziţii ale art. 117 din Legea societăților comerciale invocate de recurenţii reclamanţi.
Astfel, potrivit art. 117 alin. (1) convocarea adunării generale va fi făcută de administratori ori de câte ori va fi nevoie, dar în conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv iar în speţă convocarea s-a făcut în conformitate cu art. 10 din statut de către unul din acţionari care deţinea mai mult de 10% din capitalul social, ea fiind publicată conform alin. (3) în Monitorul Oficial şi într-un ziar local de largă răspândire.
Prevederile alin. (4) al art. 117 au şi ele caracter dispozitiv, forma redactării fiind neechivocă în acest sens. "Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă (...)".
În ce priveşte alin. (7) al art. 117; critica recurenţilor referă la nemenţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Or, caracterul explicit este o chestiune de apreciere, recurenţii neinvocând lipsa menţiunii ci generalitatea acesteia şi trimiterea la ordinea de zi a unei adunări anterioare, ceea ce evident nu poate atrage sancţiunea nulităţii absolute.
Alin. (8) al art. 117 este invocat de recurenţi prin raportare la felul adunării generale nu în sensul nerespectării dispoziţiei pe care acesta o conţine şi anume: „Când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor" şi care are într-adevăr caracter imperativ.
3.2. Criticile cu privire la nerespectarea prevederilor art. 129 alin. (2) din Legea societăților comerciale având ca obiect obligativitatea votului secret pentru alegerea consiliului de administraţie şi a cenzorilor, nu pot fi nici ele primite deoarece modalitatea de vot este o chestiune de probă iar procesul verbal nu distinge cu privire la aceasta.
3.3. Încălcarea prevederilor art. 143 din Legea societăților comerciale nu poate fi invocată cu privire la felul adunării care a hotărât vânzarea în sensul anulării hotărârii ci numai în raport cu actele de dobândire, înstrăinare, închiriere, schimb, constituire în garanţie încheiate de administratori fără aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor şi care atrage numai răspunderea administratorilor, critica cu acest obiect nefiind nici ea întemeiată.
4. Criticile cu privire la nulitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat subsecvent hotărârii adunării generale şi în baza acesteia şi care se încadrează tot în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată, de asemenea, a fi neîntemeiate, neputându-se reţine încălcarea prevederilor art. 948, art. 966 şi art. 968 C. civ. susţinută de recurenţi.
Recurenţii reclamanţi au invocat nulitatea contractului de vânzare în speţă pe cale de consecinţă, ca urmare a nulităţii hotărârii care a adoptat această măsură, or, în condiţiile în care hotărârea adunării generale s-a apreciat ca validă, sancţiunea nulităţii nu mai poate fi luată în discuţie.
Cât priveşte reaua credinţă a părţilor contractante la încheierea contractului, aceasta ar avea relevanţă juridică dacă ar îmbrăca forma fraudei, pe care însă reclamanţii nu o invocă şi a cărei stabilire ţine, oricum, de temeinicia hotărârii atacate, excedând, aşadar, controlului de legalitate instituit de art. 304 C. proc. civ. pentru instanţa de recurs.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 4.555 lei cheltuieli de judecată către intimata SC H.R. SA Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.E.M. şi B.M. împotriva deciziei nr. 173/2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii la 4.555 lei cheltuieli de judecată către intimata SC H.R. SA Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3219/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3250/2009. Comercial → |
|---|
