ICCJ. Decizia nr. 110/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 110/2010
Dosar nr. 35416/3/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC D.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R. - D.S. Bucureşti a solicitat rezilierea contractului intitulat „Convenţie comercială” înregistrat la data de 21 iunie 2001 sub nr. 2086 din culpa exclusivă a pârâtei, obligarea acesteia la plata sumei de 87.386,74 euro în echivalent în lei, reprezentând despăgubiri pentru cheltuielile făcute de reclamantă în scopul îndeplinirii obligaţiilor contractuale, beneficiile nerealizate de reclamantă datorită refuzului pârâtei de a executa contractul, contravaloarea prejudiciului rezultat din imposibilitatea reclamantei de a-şi îndeplini obligaţiile stabilite prin Proiectul PHARE LIFE NAT 2002/RO/8751.
Prin sentinţa nr. 2041 din 12 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus rezilierea convenţiei comerciale nr. 2086/2001 din culpa pârâtei şi a obligat pârâta la plata sumei de 184.854 RON reprezentând daune-interese către reclamantă şi la 13.353 RON cheltuieli de judecată.
A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că denunţarea unilaterală a convenţiei de către pârâtă nu are temei legal sau contractual, ci constituie o încălcare a principiului forţei obligatorii a contractului, precum şi a principiului executării cu bună credinţă a obligaţiilor asumate, iar cu privire la daunele-interese pretinse de reclamantă, tribunalul a reţinut că prin art. 26 din Convenţie s-a stipulat că partea vinovată de nerespectarea totală sau parţială ori pentru executarea defectuoasă a vreuneia din clauzele convenţiei se obligă să plătească daune-interese.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta SC D.T. SRL Bucureşti şi pârâta R.N.P.R. - D.S. Bucureşti, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 75 din 10 februarie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC D.T. SRL Bucureşti şi pârâta R.N.P.R. - D.S. Bucureşti, reţinând că, în mod corect s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii şi că denunţarea unilaterală a convenţiei de către pârâtă, constituie o încălcare a principiului forţei obligatorii a contractului, iar neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârâtă are ca efect rezilierea convenţiei, din culpa acesteia.
Cu privire la apelul pârâtei, s-a avut în vedere H.G. nr. 2151/2004 prin care Fondul de vânătoare Comana a fost inclus în Parcul Natural Comana, fiind instituit regimul de arie naturală protejată, astfel că în mod corect s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumelor reprezentând beneficii nerealizate în perioada 2004-2010, precum şi a beneficiilor nerealizate din valorificarea raţelor sălbatice.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta R.N.P.R. - D.S. Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Critica adusă deciziei atacate se referă, în esenţă, la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a D.S. Bucureşti, a excepţiei lipsei de obiect a acţiunii şi că în mod greşit s-a dispus rezilierea convenţiei nr. 2086/2001 din culpa sa, întrucât reclamanta era cea care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în contract de a obţine avizele legale necesare pentru realizarea sistemului intensiv de creştere a raţelor semisălbatice.
Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate în raport de dispoziţiile legale invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a D.S. Bucureşti, este nelegală întrucât convenţia nr. 2086/2001 a fost încheiată între SC D.T. SRL Bucureşti şi R.N.P.R. prin D.S. Bucureşti, care a semnat, în calitate de reprezentant, în numele şi pentru R.N.P.R., astfel cum rezultă din copia convenţiei aflată în dosarul de fond (fila 110).
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a acţiunii, recurenta susţine că la data promovării acţiunii reclamantei, de reziliere a convenţiei nr. 2086/2001, aceasta nu mai fiinţa şi că în mod greşit a fost respinsă această excepţie.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, se constată că în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei de obiect a acţiunii, întrucât decizia pârâtei de reziliere unilaterală a convenţiei nu are temei legal sau contractual şi că nu a existat nici o forţă majoră care să fi justificat acţiunea pârâtei, având în vedere că aceasta a determinat emiterea Ordinului nr. 89257/2003 în baza căruia a procedat la schimbarea fondurilor de vânătoare, astfel cum rezultă din adresa nr. 24230/2005 emisă de Ministerul Agriculturii.
Susţinerea recurentei, potrivit căreia, în mod greşit s-a dispus rezilierea convenţiei nr. 2086/2001 din culpa sa, nu poate fi primită, întrucât din probele administrate se constată că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contract şi anume de a obţine avizele legale necesare pentru realizarea sistemului intensiv de creştere a raţelor semisălbatice, dovada în acest sens fiind tăcută cu actele, proiectele, avizele, aprobările şi contractele de cercetare ştiinţifică care atestă demersurile reclamantei pentru îndeplinirea în totalitate a obligaţiilor asumate prin convenţia încheiată între părţi.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P. - D.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 75 din 10 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1050/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 112/2010. Comercial → |
|---|
