ICCJ. Decizia nr. 118/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 118/2010
Dosar nr.4362/120/2008
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâta SC I. SRL Târgovişte a solicitat evacuarea acesteia din spaţiul comercial situat în Târgovişte, bd. Tudor Vladimirescu, magazin textil din incinta Complexului Select.
Tribunalului Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 927 din 12 septembrie 2008 a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu, reţinând că, reclamantul N.I. este proprietarul spaţiului comercial situat în Târgovişte, bd. Tudor Vladimirescu, magazin textil din incinta Complexului Select, spaţiu în care pârâta ocupa o parte din acesta, fără a avea vreun act care să-i confere drepturi locative.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC I. SRL Târgovişte, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 235 din 15 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC I. SRL Târgovişte, reţinând prin prisma actelor depuse la dosar că aceasta nu deţine un contract de închiriere valabil cu proprietarul spaţiului în litigiu, respectiv cu reclamantul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC I. SRL Târgovişte, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, motivele de apel, însoţite de acte doveditoare au fost transmise prin fax la termenul de dezbateri în fond, însă instanţa de apel le-a analizat doar prin prisma caracterului devolutiv al apelului, deşi avea posibilitatea de a amâna sau repune cauza pe rol în vederea soluţionării dosarului.
O altă critică vizează faptul că reclamantul N.I. nu a făcut dovada proprietăţii spaţiului în litigiu, iar în continuare se reiterează motivele de apel, prin care se solicită administrarea probei cu interogatoriu, proba testimonială, precum şi o expertiză în specialitate construcţii şi înscrisuri.
Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate în raport de dispoziţiile legale invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a procedat în mod corect când a apreciat că motivele de apel, transmise prin fax la 15 decembrie 2008, după rămânerea cauzei în pronunţare, nu pot fi avute în vedere deoarece nu poartă semnătura şi ştampila apelantei, fiind încălcate dispoziţiile art. 287 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi totuşi, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, Curtea de Apel Ploieşti a analizat hotărârea instanţei de fond prin prisma actelor depuse şi a dispoziţiilor legale în materie şi a constatat că în urma executării sentinţei de evacuare a pârâtelor SC C. SRL şi SC S. SRL de către reclamantul N.I., recurenta-pârâtă nu deţine un contract de închiriere cu privire la spaţiul comercial în litigiu.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că prin recursul de faţă, deşi recurenta a invocat art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea motivului invocat, reiterează susţinerile făcute în faţa instanţelor de fond şi apel, exprimând chestiuni de fond legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză, aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei în aceasta fază procesuală, având în vedere caracterul nedevolutiv al recursului şi împrejurarea că recurenta a avut la dispoziţie apelul cu caracter devolutiv.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. invocat de recurentă, se constată ca acesta a fost abrogat prin art. I pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000.
În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SRL Târgovişte, iar potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL Târgovişte împotriva Deciziei nr. 235 din 15 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 112/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1233/2010. Comercial → |
|---|
