ICCJ. Decizia nr. 1397/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1397/2010
Dosar nr. 2983/3/2007
Şedinţa publică de la 27 aprilie 2010
Prin cererea, înregistrată sub nr. 19517/299/2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta CN I.C. SA a chemat în judecată pârâta SC D.S. SRL solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate, în conformitate cu art. 16 din convenţia părţilor, contractul de închiriere din 1 august 2003, rezilierea de plin drept, ca urmare a nerespectării obligaţiilor de plată asumate de pârâta, cu evacuarea pârâtei din spaţiul în suprafaţă de 2.791 m2 situat în Piaţa Presei Libere.
În motivarea cererii s-a arătat că între părţi a intervenit contractul de închiriere din 01 august 2004, cu actele adiţionale din 10 noiembrie 2003; din 01 august 2003; din 20 aprilie 2005, sub condiţia rezolutorie a respectării obiectului acestuia utilizarea utilajului „Rotativa Tipar Adinc Super Albertina ”, prin actele adiţionale s-a convenit suplimentarea spaţiului închiriat.
Pârâta, pe durata derulării contractului şi-a executat obligaţiile cu întârziere, ulterior lunii decembrie 2005 a încetat a mai achita chiria şi cota-parte din contravaloarea prestaţiilor asigurate prin intermediul locatorului, astfel că la data de 31 mai 2006 înregistra un debit de 26.502,65 lei, refuzul fiind întemeiat potrivit adreselor emise de pârâtă pe false situaţii conflictuale şi pretinse încălcări ale dreptului de folosinţă.
S-a mai arătat că pârâta nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile esenţiale asumate prin contract acela de folosire a utilajului Rotativa Tipar Adânc Super Albertina.
Reclamanta a învederat că a notificat pârâta acordându-i un termen ultim în vederea achitării sumelor restante, însă acesta nu a fost respectat.
Prin întâmpinarea formulată la 7 septembrie 2006, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale, declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pe fondul litigiului s-a invocat excepţia de neexecutare a contractului susţinându-se că reclamanta este aceea care a încălcat dispoziţiile art. 12 lit. b) din contractul de închiriere, privind asigurarea în bune condiţii a lucrului închiriat - constatând în permiterea accesului direct la spaţiul închiriat, furnizarea agentului termic, accesul autovehiculelor aparţinând pârâtei în incinta imobilului.
Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 80.000 RON reprezentării prejudicii cauzate societăţii ca urmare a neasigurării accesului la utilajul pentru tipărit.
Prin cererea precizată formulată la 25 septembrie 2006 reclamanta a mai solicitat recunoaşterea unui drept de retenţie până la achitarea sumei.
Prin cererea precizatoare, formulată la 04 octombrie 2006, reclamanta a susţinut că a acceptat chiria achitată ulterior notificării concediului, pentru a nu mări prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului, aceasta nedovedind tacita relocaţiune întrucât contractul a fost reziliat, în temeiul pactului comisoriu şi conform art. 4 Cap. III din actul adiţional din 20 aprilie 2005, contractul a ajuns la termen la 01 octombrie 2006.
A fost menţinută cererea privind evacuarea necondiţionată a pârâtei pentru lipsa titlului s-a solicitat, de asemenea disjungerea cererii reconvenţionale.
Prin sentinţa comercială nr. 14319 din 06 octombrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 19517/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
După declinarea pricina a fost înregistrată sub nr. 2983/3/2007, pe rolul Tribunalului Bucureşti.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi expertiză contabilă judiciară.
Prin sentinţa comercială nr. 8068 din 30 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2983/3/2007 Tribunalul Bucureşti a admis cererea aşa cum a fost precizată şi în consecinţă a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul proprietatea reclamantei, în suprafaţă totală de 2.791 m, a respins excepţia de neexecutare a contractului şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, din probatoriul administrat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate; a apreciat ca irelevant pentru valabilitatea contractului faptul achitării, ulterior sesizării instanţei şi al împlinirii termenului contractului 01 octombrie 2006, a sumelor restante datorate cu titlul de chirie şi utilităţi, au fost înlăturate şi susţinerile privind imposibilitatea de deplasare a utilajului invocate ca argument în sprijinul intervenirii tacitei relocaţiuni.
Cu privire la cererea reconvenţională instanţa a reţinut concluziile expertizei contabile, potrivit cărora pârâta-reclamantă nu a suferit prejudicii în cursul derulării contractului de locaţiune, cauzate prin fapta reclamantei.
De asemenea a fost înlăturată excepţia de neexecutare a contractului instanţa apreciind nejustificat refuzul la plată, din probatoriul administrat rezultând îndeplinirea cu bună credinţă de către reclamantă a propriilor obligaţii.
Întrucât pârâta a continuat să folosească spaţiul, ulterior îndeplinirii termenului locaţiunii, în lipsa unui titlu valabil, s-a dispus evacuarea.
Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta reclamantă solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii principale şi admiterii cererii reconvenţională .
Au fost reluate argumentele invocate în primă instanţă privind caracterul accesoriu al contractului de închiriere raportat la contractul de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2003, locaţiunea menţinându-se pe toată durata de exploatare a utilajului achiziţionat şi s-au invocat dispoziţiile art. 1452 C. civ., susţinându-se că dacă locatarul continuă să rămână în spaţiul închiriat fără nici o împiedicare din partea locatorului, contractul se consideră reînnoit situaţie în care se regăseşte apelanta.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională s-a susţinut că în mod greşit instanţa a apreciat ca nedovedit prejudiciul cauzat de către reclamanta-pârâtă ca urmare a nerespectării propriilor obligaţii asumate prin contractul de locaţiune, reţinând concluziile expertizei contabile, expertiză ce nu a răspuns obiectivelor propuse de către apelantă şi care nu a presupus analiza tuturor documentelor administrate de către reclamantă.
La termenul din 15 decembrie 2008, apelanta a depus cererea precizatoare în sensul detalierii motivelor de apel invocate prin cererea introductivă.
Prin decizia nr. 606 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respins ca nefondat apelul apelantei, reţinându-se în considerente, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a constatat desfiinţat contractul de închiriere, asupra căruia instanţele s-au pronunţat irevocabil, a admis acţiunea precizată de CN I.C. SA dispunând evacuarea pârâtei SC D.S. SRL pentru lipsă de titlu şi reţinând nedovedită cauzarea unui prejudiciu pârâtei prin fapte culpabile a respins cererea reconvenţională.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs criticând hotărârea pentru nelegalitate în ceea ce priveşte contractul de închiriere încheiat de părţile din prezentul proces şi nelegala citare pentru termenul de judecată din 27 ianuarie 2009, solicitând pe cale de consecinţă admiterea recursului astfel cum, a fost formulat.
La termenul din 23 februarie 2010 recurenta a depus o cerere de repunere în termenul de recurs pentru lipsa comunicării deciziei.
La termenul de astăzi Înalta Curte a rămas în pronunţare pe cererea de repunere în termen a recursului şi excepţia tardivităţii recursului.
Potrivit dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune astfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Din examinarea textului de lege enunţat, pentru a se dispune repunerea în termen se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: partea care nu a săvârşit un act de procedură înăuntrul termenului legal imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului.
În cauză, susţinerea recurentei potrivit căreia comunicarea deciziei recurate a fost făcută cu încălcarea normelor de procedură nu poate fi primită întrucât din examinarea conţinutului dovezilor de citare cu recurenta - filele 49, 50 dosar apel - a fost făcută cu îndeplinirea dispoziţiilor art. 91 C. proc. civ., aşa încât nu sunt întrunite cerinţele legale prevăzute de textul de lege evocat. Atâta timp cât recurenta a fost legal citată, iar aceasta nu a făcut dovada că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte urmează să respingă cererea de repunere în termen a recursului, cu consecinţa respingerii ca tardiv declarat a recursului formulat de pârâta SC D.S. SRL.
Prin urmare,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen a recursului.
Respinge, ca tardiv declarat, recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 606 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1354/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1401/2010. Comercial → |
|---|
