ICCJ. Decizia nr. 19/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 19/2010
Dosar nr. 1481/2/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 98 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii B.D. şi B.C., în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti. De asemenea, s-a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei împotriva executării silite pornită de A.V.A.S. Bucureşti, prin oferta de vânzare la licitaţie publică a imobilului situat în comuna Valea Mare, judeţul Dâmboviţa.
Prin cererea adresată instanţei, petenţii au contestat executarea silită şi au solicitat anularea în parte numai în privinţa imobilului situat în comuna Valea Mare, a ofertei de vânzare prin licitaţie publică pentru data de 25 februarie 2009 ora 1000, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
În considerentele sentinţei prima instanţă a reţinut că, în cauză operează puterea de lucru judecat în raport de Decizia nr. 785 din 10 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Astfel, s-a constatat că prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2008 aceiaşi contestatori au solicitat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. anularea executării silite şi a actelor de executare silită efectuate în baza contractului de garanţie imobiliară nr. 3567/1994 şi a contactului de cesiune de creanţă nr. 727271 din 17 decembrie 1999.
Această contestaţie a fost soluţionată prin sentinţa nr. 137/2008 în sensul că a fost respinsă, însă recursul declarat de contestatori a fost admis prin Decizia nr. 785 din 10 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat sentinţa cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare şi anulării formelor de executare efectuate de intimata A.V.A.S., în baza contractului de garanţie imobiliară nr. 3567 din 14 iulie 1998.
Instanţa fondului a constatat că, la data de 10 martie 2009 au fost anulate toate formele de executare întreprinse de intimată, în acestea fiind cuprinse şi oferta de vânzare prin licitaţie publică întocmită a A.V.A.S. pentru data de 25 februarie 2009 şi, fiind în discuţie o hotărâre irevocabilă, operează puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei sentinţe au de declarat recurs contestatorii, care au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- În mod greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care actele de executare contestate în prezenta cauză au fost emise după promovarea primei contestaţii la executare şi după ce prima contestaţie la executare a fost soluţionată la instanţa de fond.
- Instanţa de apel a soluţionat în mod nelegal cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că promovarea prezentei contestaţii a fost determinată în exclusivitate de atitudinea culpabilă a intimatei, care deşi luase la cunoştinţă de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a continuat să efectueze acte de executare silită.
Prin întâmpinarea depusă la data de 17 decembrie 2009, intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Recurenţii au sesizat în mod corect că, în cauză nu se poate reţine tripla identitate de părţi, obiect şi cauză pentru a deveni incidente prevederile art. 1201 C. civ., câtă vreme prima contestaţie a avut drept obiect formele de executare silită emise până la data promovării acesteia (33 aprilie 2008) în justiţie, iar ce-a de-a doua contestaţie a avut drept obiect anularea actului de executare silită, constând în oferta de vânzare prin licitaţie publică emisă de A.V.A.S. Bucureşti în ce priveşte imobilul situat în Comuna Valea Mare, Judeţul Dâmboviţa.
Chiar dacă, în dispozitivul deciziei în raport de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat nu se individualizează formele de executare anulate este evident că acestea nu pot fi decât cele efectuate până la data contestaţiei la executare iar actul de executare contestat prin prezenta cauză fiind efectuat ulterior, nu poate fi încadrat în categoria celor avute în vedere prin Decizia anterioară.
În atare situaţie, pe acest aspect, critica recurenţilor este fondată, impunându-se admiterea recursului ca fondat.
Cum cauza a fost soluţionată în primă instanţă pe cale de excepţie, fără a se intra pe fondul pricinii, în considerarea prevederilor art. 48 alin. (4) din OG nr. 51/1998, Înalta Curte, analizând fondul pricinii în raport de motivele invocate prin contestaţia la executare constată că intimata A.V.A.S. Bucureşti nu are un titlu executoriu valabil, faptul că actul invocat ca titlu – contractul de garanţie autentificat sub nr. 3567 din 14 iulie 1994, nu mai îndeplineşte caracterele unui titlu executoriu.
Astfel, prin contractul de novaţie 1102 din 8 septembrie 1998 încheiat între B.A. SA şi SC R.T.C. SRL, societatea s-a obligat să restituie debitul şi dobânzile ce fac obiectul contractului de credit nr. 10842 din 22 iunie 1994.
Pe de o parte, fiind vorba de o novaţie prin schimbare de debitor, creditorul nu putea să treacă privilegiile şi ipotecile privitoare asupra noii obligaţii fără consimţământul garanţilor ipotecari care au înţeles să garanteze doar obligaţia veche iar pe de altă parte din contractul de novaţie rezultă că debitorii nu figurează ca părţi ale convenţiei.
În consecinţă, câtă vreme creditoarea A.V.A.S. nu a făcut dovada consimţământului debitorilor garanţi de trecere a ipotecii asupra noii obligaţii, aceasta nu poate opune unui titlu executoriu valabil, motiv pentru care se impune anularea formelor de executare asumate în baza pretinsului titlu.
Aşa fiind, urmează a se admite contestaţia la executare şi a se anula în parte, oferta de vânzare prin licitaţie publică pentru data de 25 februarie 2009, în ceea ce priveşte imobilul situat în comuna Valea Mare, Sat Saru, Judeţul Dâmboviţa.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată, în cuantum de 1291,45 lei, reprezentând onorariu de avocat şi contravaloarea taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorii B.D. şi B.C. împotriva sentinţei comerciale nr. 98 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. Modifică sentinţa comercială atacată în sensul că admite contestaţia la executare a contestatorilor şi dispune anularea în parte a ofertei de vânzare prin licitaţie publică pentru data de 25 februarie 2009 în ceea ce priveşte imobilul situat în Comuna Valea Mare, Jud. Dâmboviţa.
Obligă intimata A.V.A.S. Bucureşti la 1291,45 lei cheltuieli de judecată către contestatorii B.D. şi B.C., la fond şi în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2/2010. Comercial → |
|---|
