ICCJ. Decizia nr. 1153/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizie nr.1153/2010
Dosar nr. 1366/1/2010
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, s-a constatat că:
Istoricul cauzei.
Prin sentinţa comercială nr. 650 din 23 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 8340/3/2008, a fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere formulat de reclamanta SC M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C. SA având ca obiect constatarea aplicării nelegale a prevederilor H.C.G.M.B. nr. 215/2006, nr. 248/2006 şi nr. 32/2007 şi ca nefondate capetele de cerere vizând anularea facturilor emise de pârâtă în baza acestor hotărâri.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel, secţia comercială, care prin Decizia nr. 510 pronunţată la data de 6 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC M. SRL Bucureşti apreciind că în perioada dedusă judecăţii raporturile juridice dintre părţile în proces s-au derulat în fapt, iar proba privind executarea contractului rezultă printre altele din continuarea folosinţei spaţiului astfel că solicitarea de a se anula facturile emise de pârâtă în acea perioadă cât şi de a se restitui garanţia de solvabilitate a fost apreciată de Curtea de Apel ca nefondată.
Împotriva deciziei Curţii de Apel, la data de 10 noiembrie 2008, a declarat recurs reclamanta SC M. SRL iar motivele au fost depuse la Înalta Curte, la data de 19 ianuarie 2009.
Având în vedere tardivitatea motivării, în aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia nr. 2031 din 24 ianuarie 2009, Înalta Curte a constatat nul recursul reclamantei iar la data de 24 noiembrie 2009 prin Decizia nr. 3057 a respins contestaţia în anulare formulată de aceiaşi parte ca nefondată.
Cererea de îndreptare a erorii materiale
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte, la data de 9 decembrie 2009, reclamanta SC M. SRL a solicitat îndreptarea erorii materiale din Decizia Înaltei Curţi nr. 2031 din 24 iunie 2008 în sensul înlăturării dispoziţiei din decizie privind respingerea recursului pentru depunerea tardivă a motivelor. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2811 alin. (1) şi art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând cererea de îndreptare formulată de SC M. SRL, prin Decizia nr. 522 din 10 februarie 2010, a reţinut că, în realitate, prin cererea formulată petenta a invocat o serie de acte normative pe care instanţele nu le-au analizat în soluţionarea cererii de chemare în judecată şi în căile de atac întrucât recursul a fost constatat nul.
Având în vedere dispoziţiile art. 281 şi 2811 C. proc. civ. şi constatând că cererea nu se referă la erori materiale sau la lămurirea înţelesului dispozitivului, prin Decizia amintită s-a respins cererea formulată de petenta SC M. SRL.
Contestaţia în anulare.
Împotriva deciziei nr. 522 pronunţată la data de 10 februarie 2010 de Înalta Curte a formulat contestaţie în anulare, reclamanta SC M. SRL invocând drept motiv de contestaţie prevederile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv, contestatoarea a susţinut că greşeala materială a fost comisă de instanţa de recurs prin falsificarea art. 303, 306 şi 312 C. proc. civ., iar consecinţa acestei falsificări a fost respingerea recursului ca tardiv. Potrivit contestatoarei scopul acestei respingeri a fost acela de a nu examina legalitatea aplicării prevederilor legale de către SC C. SA.
În consecinţă, a solicitat anularea deciziei nr. 522 din 10 februarie 2010 şi admiterea cererii de îndreptare şi lămurire a deciziei nr. 2031/2009, întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 alin. (1) şi 281 alin. (1) C. proc. civ.
Contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
Invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a solicitat retractarea deciziei nr. 522/2010 prin care s-a respins cererea de îndreptare şi lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2031 din 24 iunie 2009, solicitând ca pe această cale să se înlăture din dispozitiv menţiunea respingerii recursului ca tardiv. În raport de aceste solicitări trebuie reţinut mai întâi că prin Decizia nr. 2031/2009 a fost constatat nul recursul contestatoarei în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că această decizie a fost atacată cu contestaţie în anulare care a fost respinsă.
În al doilea rând, cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul deciziei nr. 2031/2009 formulată în temeiul art. 2811 alin. (1) şi art. 281 alin. (1) C. proc. civ., a fost respinsă prin Decizia nr. 522/2010, pronunţată de Înalta Curte care a constatat că motivele invocate nu se încadrează în temeiurile invocate.
Cu aceste precizări, urmează a se vedea că art. 318 teza I C. proc. civ., reglementează contestaţia în anulare specială oferind posibilitatea retractării deciziei instanţei de recurs atunci că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale. Din perspectiva acestei reglementări se constată că Decizia nr. 522/2010, prin care s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale întemeiată pe prevederile art. 281 şi 2811 alin. (1) C. proc. civ., nu se impune a fi retractată întrucât în mod corect instanţa de recurs a stabilit că pe această cale, SC M. SRL a invocat aplicarea greşită a unor acte normative solicitând în fond schimbarea soluţiei de respingere a recursului ca tardiv motivat.
Înalta Curte mai observă că solicitările, contestatoarei depăşesc limitele contestaţiei în anulare prevăzute de art. 318 teza I C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale. Or, soluţia dată de Înalta Curte, vizând cererea de îndreptare a erorii materiale nu este rezultatul unei greşeli materiale ci rezultatul aplicării corecte a prevederilor art. 2811 alin. (1) şi art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 522 din 10 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1132/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 12/2010. Comercial → |
|---|
