ICCJ. Decizia nr. 1961/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1961/2010
Dosar nr. 391/86/2006
Ședința publică de la 27 mai 2010
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantele SC M. A. F. SRL P. și SC M. F. SRL Suceava au solicitat obligarea pârâtei de a le preda cantitatea de 250 mc material lemnos pe picior.
Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, investit cu soluționarea, prin sentința nr. 218 din 10 februarie 2009 a admis acțiunea și a obligat pârâta să permită prim-reclamantei exploatarea a 196 mc lemn gater rășinoase și secund-reclamantei cantitatea de 413 mc lemn gater rășinoase.
În motivarea soluției, instanța a reținut, în principal, că prin două contracte încheiate cu pârâta, reclamantelor urmau să li se pună la dispoziție, contra cost, cantitatea de 4175 mc masă lemnoasă în valoare de 599.961 RON din care, conform expertizelor efectuate în cauză, acestea au exploatat cu mult mai puțin decât cantitatea contractată, respectiv cu 196 mc mai puțin prim reclamanta și cu 413 mc mai puțin secund reclamanta.
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, au declarat apel atât pârâta cât și reclamantele.
Prin decizia nr. 70 din 18 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de reclamante și a admis apelul formulat de pârâtă și, pe cale de consecință, a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M. F. SRL P. și a obligat-o pe pârâtă să permită reclamantei exploatarea cantității de 250 mc lemn pe picior, pe raza Ocolului Silvic Bradina și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de SC M. A. F. SRL P.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență că, apelul declarat de pârâtă este întemeiat, pentru cele ce vor urma:
Prin acțiune, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la predarea cantității de 250 mc material lemnos pe picior și nu lemn gater, din partida 586, conform contractului din iunie 2002 inițial încheiat și ulterior, conform contractului din ianuarie 2003, prin care aceeași partidă 586 a fost recontractată, cu constatarea că a rămas din aceasta un stoc de 250 mc la 31 decembrie 2002.
Din recontractarea partizii 586, prin contract (după încheierea contractului), pârâta a recunoscut că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea de a exploata în perioada prevăzută în autorizația de exploatare, această partidă. Pârâta a încheiat în acest sens actul constatator din mai 2003 cu această mențiune și cu motivarea că exploatarea nu s-a făcut deoarece prin decizia nr. 1943 din 29 noiembrie 2004, proprietarilor li s-a recunoscut dreptul de proprietate în acest loc. Stocul de 250 mc material lemnos neexploatat a fost confirmat și prin procesul verbal de control al pârâtei – din 21 august 2003, cu referire la această partidă și un număr de 542 care nu a făcut obiectul contractului.
S-au avut de asemenea, în vedere și concluziile expertizei M. D., astfel încât acțiunea trebuia admisă în limita obiectului acesteia, fără a se putea reține forța majoră, conform art. 45 din contract.
În privința apelului formulat de reclamante s-a reținut că sumele pretinse nu au legătură cu obiectul cauzei și limitele investirii primei instanțe care a pronunțat, astfel, o hotărâre legală în această privință.
Reclamantele și pârâta au formulat în termenul legal recurs.
Reclamantele au criticat hotărârea pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și au arătat că instanța de apel a nesocotit probele cu acte și concluziile expertizelor efectuate în cauză, din care rezultă nepredarea unei alte cantități de masă lemnoasă, decât cea reținută de către instanța de apel, pârâta nepunând la dispoziție sortimentele contractate, conform actelor de punere în valoare, unde au fost prevăzute sortimentele contractate, astfel că acțiunea trebuia admisă în totalitate.
Pârâta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a arătat, în esență, că instanța de apel a dat eficiență concluziilor expertizei, acordând în plus față de ceea ce s-a contractat și exploatat, cantitatea de 250 mc de o altă categorie sortimentală nesocotind dispozițiile art. 969 C. civ., cu raportare la art. 14 alin. ultim din contract, prin care părțile au prevăzut că orice contestații înaintate după exploatarea faptică în teren a mai mult de jumătate din masa lemnoasă nu vor mai fi luate în considerare. Deci, intimata reclamantă, dacă ar fi constatat că în partidă nu se regăsește volumul de masă lemnoasă contractată, putea și trebuia să formuleze contestație până la jumătatea exploatării, ceea ce nu a făcut.
A mai arătat că hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește nesocotirea acestei clauze contractuale, în final.
Analizând în primul rând recursul formulat de reclamante, se constată că, deși, acesta a fost susținut, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrate în aceste dispoziții legale, potrivit cărora hotărârea pronunțată poate fi modificată atunci când nu cuprinde criticile pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, respectiv când motivarea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, situație care a atras invocarea, din oficiu, a excepției nulității acestui recurs, conform art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Or, analizând criticile astfel cum au fost dezvoltate, se constată că ele se referă la interpretarea probelor și, nicidecum, la aspecte care să poată fi circumscrise ipotezelor reglementate prin cele două motive de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Constatând că simpla enunțare a acestora nu este suficientă pentru a atrage admiterea recursului, în lipsa dezvoltării unor critici care să poată fi încadrate în respectivele motive prevăzute de lege sau să permită reîncadrarea lor, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și nu există nici motive de ordine publică care să poată fi invocate, din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. urmează a se da eficiență sancțiunii prevăzute de art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a se constata nulitatea cererii de recurs formulate de reclamante.
În privința recursului formulat de pârâtă se constată că este neîntemeiat.
Așa cum rezultă din motivarea hotărârii instanței de apel, considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și au condus la admiterea apelului și schimbarea hotărârii primei instanțe au vizat obligațiile contractuale asumate și nerespectate de recurenta-pârâtă privind asigurarea exploatării suprafeței de pădure, ca urmare a recunoașterii dreptului de proprietate foștilor proprietari, conform Legii nr. 18/1991, modificată situație de fapt recunoscută de către pârâtă, astfel încât, nereținându-se incidența art. 45 din contract privind forța majoră, legal, instanța de apel a stabilit că pârâta trebuie să răspundă pentru cantitatea rămasă neexploatată în sortimentul contractat, în limitele cererii de chemare în judecată, tocmai în respectarea principiului reieșit din aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit căruia obligațiile asumate au putere de lege între părți.
Cât privește art. 14 alin. ultim din contract, nu se poate reține încălcarea acestuia de către instanța de apel, acesta nefiind incident în condițiile în care, potrivit probelor administrate, s-a reținut că între părți s-a purtat corespondență cu privire la imposibilitatea exploatării întregii suprafețe, din motivele arătate, situația de fapt recunoscută, de către recurenta pârâtă și neapreciind probele nemaiputând face obiectul analizei în recurs.
Prin urmare, nu se poate reține temeinicia recursului din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel aplicând corect dispozițiile art. 969 C. civ.
Cât privește, motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nici acesta nu este fondat, hotărârea fiind amplu motivată, conform cerințelor art. 261 C. proc. civ. și răspunzând la toate criticile aduse prin apel, urmare analizei probelor, implicit și în legătură cu această apărare, potrivit căreia recurentele-reclamante nu ar fi formulat o contestație în legătură cu cantitatea de lemn ce ar mai fi putut fi exploatată, atât timp cât s-a reținut recunoașterea culpei din partea recurentei pârâte.
Așa fiind, recursul pârâtei este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanții SC M. A. F. SRL Suceava și SC M. F. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 70 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge recursul declarat de pârâta D. S. Suceava împotriva aceleiași decizii, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1960/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1964/2010. Comercial → |
|---|
