ICCJ. Decizia nr. 2113/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2113/2010
Dosar nr. 37265/3/2007
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Obiectul cauzei şi hotărârile pronunţate în primă instanţă şi în apel.
1. Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul C.C. a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. să determine preţul de ofertă, să întocmească şi să îi comunice oferta de vânzare şi să negocieze vânzarea unui număr de 19.015 acţiuni deţinute la SC C. SA.
Potrivit reclamantului, în calitate de acţionar majoritar la SC C. SA, prin adresa cu nr. 2384 din 2 februarie 2005 transmisă pârâtei şi-a exercitat dreptul de preferinţă conferit de art. 12 din Legea nr. 137/2002 în vederea cumpărării de acţiuni necesare menţinerii cotei sale de participare la capitalul social de 53,431% cotă existentă anterior majorării capitalului social al societăţii cu valoarea terenului din Şos. Pipera, pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate după privatizarea societăţii.
2. Prin sentinţa comercială nr. 7960 din 26 iunie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondată acţiunea formulată de reclamant, reţinând că pârâta nu a fost în măsură să calculeze preţul de ofertă al acţiunilor în conformitate cu art. 70 din H.G. nr. 577/2002, deoarece deşi a solicitat documentele societăţii prin mai multe adrese, a constatat o serie de neconcordanţe între documentele transmise, respectiv faptul că în bilanţurile contabile la 31 decembrie 2004 şi 31 decembrie 2005 s-au înregistrat valori diferite ale profitului net. Reţine instanţa totodată că reclamantul, care îndeplinea şi funcţia de director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie nu a răspuns acestor solicitări şi nu a depus dovezi din care să rezulte îndeplinirea cerinţelor legale în sensul transmiterii datelor necesare pentru calcularea preţului de ofertă în funcţie de situaţia economico financiară pe anii 2004 - 2006.
3. Prin decizia comercială nr. 564 din 27 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei fondului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar constată că în vederea calculării preţului de ofertă pentru vânzarea acţiunilor potrivit dreptului de preferinţă recunoscut reclamantului de către pârâta A.V.A.S., prin adresa nr. 4014 din 11 aprilie 2007, erau necesare date financiare ale societăţii SC C. SA din ultimii patru ani, începând cu anul 2004.
Situaţiile financiare aferente anului 2006 nu sunt aprobate de adunarea generală a acţionarilor, ele au un caracter provizoriu ceea ce constituie, în opinia instanţei un impediment legal în folosirea lor de către A.V.A.S. în scopul calculării preţului de ofertă.
Cu privire la înregistrările greşite din bilanţurile contabile la 31 decembrie 2004 şi la 31 decembrie 2005, instanţa apreciază că ele au fost corecte în urma controlului organelor fiscale din 2007, societatea fiind însă sancţionată de organele de control pentru raportarea de situaţii financiare cu date eronate. În acest context factual instanţa apreciază că există incertitudini în legătură cu situaţiile financiare aferente anului 2006, care nu au fost aprobate de A.G.A., şi pe cale de consecinţă soluţia de respingere a acţiunii reclamantului se impune a fi menţinută.
II - Recursul. Motivele de recurs.
4. La data de 9 februarie 2009 reclamantul a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului promovat împotriva sentinţei primei instanţe şi pe fond admiterea acţiunii introductive de instanţă astfel cum a fost formulată.
Recurentul şi-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că hotărârea recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii cu referire la motivarea instanţei ca situaţiile financiare anuale neaprobate de A.G.A. nu au decât un caracter provizoriu şi nu sunt opozabile terţilor.
Susţine recurentul că în raport de reglementările din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, situaţiile financiare anuale însoţite de raportul administratorilor şi cenzorilor, depuse la administraţiile financiare, produc efecte juridice cu privire la realitatea datelor conţinute, iar împrejurarea că bilanţul pe anul 2006 nu a fost aprobat de A.G.A. nu împiedică determinarea preţului de ofertă.
Arată în continuare recurenta că potrivit art. 70 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002 modificate prin H.G. nr. 1834/2005, A.V.A.S. poate să determine preţul de ofertă alegând una din cele trei variante prevăzute de actul normativ, niciuna dintre acestea nu implică depunerea hotărârii A.G.A. de aprobare a situaţiei financiare.
Intimata A.V.A.S. a depus la data de 1 octombrie 2009 întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate. În esenţă, intimata a arătat că pentru calcularea preţului de ofertă rezultatele exerciţiilor financiare pe ultimii 3 ani sunt corelate cu indicii de inflaţie comunicaţi de Comisia de Statistică, iar în situaţia în care nu sunt aprobate de A.G.A., această determinare nu poate fi realizată.
5.Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile legale relevante în dezlegarea chestiunilor de drept puse în discuţie prin prezentul recurs sunt cele cuprinse în art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicat şi art. 182-185 din aceiaşi lege referitoare la situaţiile financiare anuale ale societăţilor comerciale, care sunt supuse în mod obligatoriu aprobării sau modificării adunării generale a acţionarilor pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditului financiar.
Consiliul de administraţie este obligat ca în termen de 15 zile de la data adunării generale să depună la registrul comerţului copii pe suport de hârtie şi în formă electronică ale situaţiilor financiare precum şi procesul verbal al adunării generale.
Dispoziţiile legale susmenţionate impun concluzia incontestabilă a necesităţii aprobării situaţiilor financiare de A.G.A. şi publicării în M. Of. sau pe pagina de internet a Oficiului Registrului Comerţului a unui anunţ despre depunerea acestora, şi ele se coroborează cu prevederile din Legea nr. 82/1998 a contabilităţi care menţionează expres în art. 32 alin. (1), că membrii organelor de administraţie de conducere şi supraveghere a persoanelor juridice au obligaţia de a asigura ca situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor să fie întocmite şi publicate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Transpunând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt statuată de instanţa de apel, în sensul inexistenţei aprobării A.G.A. pentru situaţiile financiare aferente anului 2006, rezultă că hotărârea astfel pronunţată nu este susceptibilă de critică sub aspectul încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente.
Totodată, Curtea constată că, aprecierea instanţei de apel în sensul că în absenţa aprobării A.G.A. pentru situaţiile financiare aferente anului 2006 şi în contextul în care pentru anii 2004-2005 deşi situaţiile financiare au fost corectate, societatea a fost sancţionată de organele administraţiei financiare pentru „raportare de situaţii financiare cu date eronate ” şi deci există o incertitudine cu privire la situaţiile financiare neaprobate, este pe deplin fundamentată, în raport de circumstanţele legale şi de fapt ale cauzei.
Altfel spus, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina debitorului obligaţiei de a face, intimata A.V.A.S., câtă vreme, creditorul obligaţiei, nu i-a furnizat toate documentele necesare calculării preţului de ofertă, în forma prevăzută de dispoziţiile legale care reglementează modul de întocmire şi aprobare a situaţiilor financiare anuale.
Aserţiunea recurentului potrivit căreia intimata avea posibilitatea să aleagă o variantă de calcul al preţului de ofertă care să nu implice depunerea situaţiilor financiare anuale, excede obiectului cererii introductive care a vizat stabilirea preţului de ofertă şi nu determinarea unei anumite variante de calcul din cele prevăzute în art. 70 alin. (3) din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 137/2002.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 564 din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2010. Comercial. Alte cereri. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2116/2010. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
