ICCJ. Decizia nr. 2122/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2122/2010
Dosar nr. 2259/98/2007
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, prin sentinţa comercială nr. 96/F din 2 martie 2006 a admis cererea principală formulată de reclamanta SC E.D. SRL Urziceni împotriva pârâtei SC A. SA Urziceni şi a obligat pârâta să vândă reclamantei spaţiul comercial în suprafaţă de 42 m.p. situat în Urziceni, B-dul Republicii, prin negociere directă.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că relaţia comercială dintre părţi s-a întemeiat pe dispoziţiile contractului de închiriere încheiat la data de 1 decembrie 1998, iar potrivit art. 12 din contract chiriaşul are drept de preemţiune la reînchirierea precum şi în cazul vânzării spaţiului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 446 din 18 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E.D. SRL Urziceni.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 887 din 27 februarie 2007 şi pe cale de consecinţă a fost modificată decizia recurată în sensul admiterii apelului reclamantei, fiind desfiinţată în parte sentinţa, cauza fiind trimisă spre judecare la Tribunalul Ialomiţa pentru a se pronunţa şi pe capetele de cerere alternative.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomiţa sub nr. 2259/98/2007, iar Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, prin Sentinţa comercială nr. 170/F din 22 aprilie 2008 a respins ca nefondată excepţia prescrierii dreptului la acţiune al reclamantei şi a admis ca întemeiat capătul de cerere alternativ formulat de reclamanta SC E.D. SRL Urziceni; în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.000 lei contravaloare preţ avans, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a sumei de 20.000 lei contravaloare îmbunătăţiri şi dobânda legală aferentă la data plăţii efective a acesteia.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei extinctive invocată de pârâtă că în raport de temeiul acţiunii, respectiv îmbogăţirea fără justă cauză, termenul de prescripţie curge potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, în raport de care acţiunea nu este prescrisă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a constatat că lucrările de îmbunătăţire efectuate de către reclamantă nu au caracterul unor lucrări de întreţinere ce cad în sarcina chiriaşului, ci lucrări de investiţie care sporesc valoarea imobilului şi care profită proprietarului. Tribunalul a reţinut că acestei sume nu se poate aplica indicele de inflaţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 525 din 2 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei şi a admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere alternativ privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei contravaloare preţ şi 20.000 lei contravaloare investiţii.
În ceea ce priveşte apelurile declarate Curtea a reţinut că dispoziţia privind admiterea cererii principale a intrat în puterea lucrului judecat câtă vreme apelul declarat împotriva Sentinţei nr. 97/F/2006 a fost respins ca nefondat, iar recursul împotriva acestei decizii a fost admis, cauza fiind trimisă spre judecare numai în ceea ce priveşte capetele de cerere alternative, astfel încât apelul reclamantei a fost respins, având în vedere că toate criticile au fost subsumate modului de soluţionare a Sentinţei nr. 96/F/2006.
În ceea ce priveşte apelul pârâtei, Curtea a reţinut că deşi temeiul de fapt şi de drept al cererii reclamantei îl constituie contractele de închiriere, instanţa de fond în rejudecarea capetelor de cerere alternative îşi motivează soluţia pe dispoziţiile art. 998 C. civ., or aceste două forme de răspundere nu pot fi antrenate concomitent. Reclamanta se află într-o situaţie inechitabilă, potrivit căreia a fost obligată să-i vândă spaţiul comercial în litigiu prin negociere directă dar şi să-i restituie avansul achitat cu titlu de preţ, precum şi contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului.
Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamanta SC E.D. SRL Urziceni , în cadrul termenului legal, fără a indica motivele de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC E.D. SRL Urziceni nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (fila 10 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC E.D. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 525 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2121/2010. Comercial. Acţiune în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2123/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
