ICCJ. Decizia nr. 2121/2010. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2121/2010
Dosar nr. 604/1/2010
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş, reclamanta SC P.G. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC C.C. SA din localitatea Constantin Daicoviciu şi SC R.E. SRL solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat din 25 martie 2004 de B.N.P. - C.L.V., restabilirea situaţiei anterioare de C.F. în sensul reintabulării dreptului de proprietate al pârâtei SC C.C. SA - din localitatea Constantin Daicoviciu asupra imobilelor vândute.
În motivarea acţiunii s-a susţinut că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC C.C. SA şi SC R.E. SRL au fost vândute mai multe imobile situate în intravilanul localităţii Constantin Daicoviciu, deşi anterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/2003, pârâta SC C.C. SA a vândut reclamantei alte imobile, consimţind să acorde cumpărătorului dreptul de preemţiune la cumpărarea altor active pe care le deţinea, în cazul înstrăinării acestora sub orice formă . Reclamanta a mai susţinut că la încheierea contractului de vânzare cumpărare contestat s-a nesocotit dreptul de preemţiune, iar din corespondenţa purtată cu vânzătoarea a rezultat că terenurile au fost adjudecate pentru suma de 1.500.000.000 ROL, dar din contract rezultă un preţ de vânzare de 100.000.000 ROL.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 969, 970 şi 1312 C. civ.
Prin precizarea de acţiune reclamanta a solicitat şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare din 24 martie 2004.
Judecătoria Caransebeş prin sentinţa civilă nr. 207 din 7 februarie 2007 a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin.
Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1489 din 19 iunie 2007 a respins acţiunea civilă formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC P.G. SRL, iar Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 251/A/COM din 15 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentul că motivele reclamantei au vizat contractul nr. X/2004 cu privire la care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute, contract asupra căruia judecătorul fondului nu s-a pronunţat, fapt pentru care s-a constatat că sunt motive temeinice în sensul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Tribunalul Caraş Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2154 din data de 25 noiembrie 2008 a respins cererea de chemare în judecată.
Împotriva deciziei sus menţionată a declarat apel reclamanta iar Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 170 din data de 3 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de reclamantă.
Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamanta SC P.G. SRL, fără a indica motivele de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, iar pe fond admiterea acţiunii introductive.
Prin cererea depusă la data de 15 februarie 2010, reclamanta SC P.G. SRL Timişoara a solicitat acordarea facilităţii la plata taxelor judiciare de timbru, stabilite în sarcina sa, aferente căii de atac a recursului, iar Înalta Curte prin încheierea din data de 5 martie 2010 a respins cererea formulată.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamanta, iar prin încheierea din data de 20 mai 2010, a fost respinsă cererea de reexaminare ca tardiv formulată.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC P.G. SRL nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (fila 9 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul SC P.G. SRL Timişoara împotriva Deciziei nr. 170 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2120/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2122/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
