ICCJ. Decizia nr. 2128/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2128/2010
Dosar nr. 2670/97/2009
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamanta SC C. SA Deva prin lichidator judiciar SC A.I.E.I. SA a solicitat obligarea pârâtului Liceul Teoretic T. Deva la plata sumei de 283.409,95 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru neplata la termen a debitului principal.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în urma contractului încheiat a prestat pârâtei servicii de furnizare a energiei termice, însă aceasta a achitat contravaloarea lor cu mare întârziere, fapt ce a determinat perceperea de penalităţi. De asemenea reclamanta a arătat că din totalul penalităţilor datorate pentru suma de 131.778,85 lei există un titlu executoriu reprezentat de Ordonanţa nr. 1061/2004 a Tribunalului Hunedoara.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969, 970 şi 1066 C. civ.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul diminuării cuantumului penalităţilor deduse judecăţii, la suma de 149.228,54 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 31 iulie 2006 - 30 iunie 2008, sumă pe care o consideră ca fiind neprescrisă.
Prin sentinţa nr. 2214 din 23 noiembrie 2009 Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata sumei de 4.790,96 lei penalităţi de întârziere aferente contravalorii energiei termice furnizate în perioada 31 iulie 2006 - 30 iunie 2008.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. X/2003, în temeiul căruia au fost prestate servicii de furnizare a energiei termice, pentru care s-au emis şi facturi. Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată la termen a contravalorii serviciilor prestate, motiv pentru care reclamanta este îndreptăţită să perceapă penalităţi de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat conform art. 18 lit. a) din contract.
Tribunalul a apreciat acţiunea în parte întemeiată, în raport de suma de 4.790,96 lei, întrucât pentru perioada martie 2003 - 30 iulie 2006 debitul este prescris.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs lichidatorul judiciar al reclamantei, cale de atac care a fost calificată de către instanţă ca fiind apel.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 16/A din 17 februarie 2010 a admis apelul declarat de reclamanta şi a schimbat parţial sentinţa apelată şi a obligat pârâtul Liceul Teoretic T. să plătească reclamantei suma de 1.713,30 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Pentru a decide astfel, Curtea a analizat dreptul reclamantei de percepere de penalităţi de întârziere egale cu cele utilizate, pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, în ipoteza neplăţii la termen a serviciilor prestate conform art. 18 lit. a din contractul de prestări servicii. Curtea a apreciat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că pentru o parte din debit, dreptul la acţiune s-a prescris, dar cu toate acestea a considerat în mod greşit acţiunea prescrisă în privinţa penalităţilor de întârziere în sumă de 1.713,30 lei, factură scadentă la data de 30 mai 2006, dată de la care încep să curgă şi penalităţile de întârziere.
Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamanta SC C. SA Deva prin lichidator judiciar SC A.I.E.I. SA Deva, în temeiul termenului procedural, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru administrarea probei cu expertiză contabilă, iar în subsidiar modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, admiterea apelului şi pe fond admiterea acţiunii.
Înalta Curte, a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata pârâtă, ca o chestiune prealabilă, în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) şi 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul in actuala reglementare este conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. (1) - (9) ale art. 304 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurată reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, daca motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin criticile invocate prin cererea de recurs de către reclamantă, a fost criticat modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 144.437,58 lei, invocându-se că a operat întreruperea termenului, fără a argumenta din punct de vedere juridic aceste critici, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
În alţi termeni faţa de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerințelor formale in legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de reclamantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. şi 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul SC C. SA Deva prin lichidator judiciar SC A.I.E.I. SA Deva împotriva Deciziei comerciale nr. 16/ A din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2126/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2130/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
