ICCJ. Decizia nr. 2374/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2374/2010
Dosar nr.30884/3/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4151 din 13 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta B.I. LTD în contradictor cu pârâta SC U.A.S. SA având ca obiect anularea hotărârilor nr. 33 şi 34 ale A.G.E.A. din 3 iulie 2008, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea A.G.E.A. din 3 iulie 2008 a societăţii pârâte SC U.A.S. SA pct. 1 s-a aprobat în sensul art. 241 alin. (1) din Legea nr. 247/2004 vânzarea prin negociere directă a tuturor activelor imobilizate situate în sector 6.
Pe baza acestei hotărâri s-a împuternicit Consiliul de Administraţie să stabilească condiţiile negocierii pornind de la un preţ minim de vânzare stabilit tot de A.G.E.A. şi pe baza unui raport de evaluare să negocieze preţul de vânzare şi să facă demersurile necesare în acest sens, situaţie în care prevederile art. 241 alin. (1) din Legea pieţei de capital au fost respectate.
Cât priveşte modalitatea de vânzare: negocierea directă, aceasta nu este netransparentă şi nu încalcă dispoziţiile imperative ale legii, convocatorul, la pct. 6, menţionând şi modalitatea de vânzare care în adunarea generală s-a hotărât a fi aceea a negocierii directe.
Nici prevederile art. 224 alin. (2) din legea pieţei de capital nu au fost încălcate câtă vreme reclamanta a avut posibilitatea consultării raportului de evaluare la sediul societăţii, ea neavând un regim preferenţial.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 80 din 9 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta B.I. LTD împotriva sentinţei pe care astfel a menţinut-o.
Criticile apelantei cu privire la încălcarea prevederilor art. 241 şi art. 244 din Legea nr. 297/2004 ca şi cu privire la caracterul prejudiciabil al vânzării imobilelor la un preţ mai mic decât valoarea lor reală au fost înlăturate de instanţa de apel care în urma reexaminării probelor de la dosar a reţinut că vânzarea prin negociere directă a tuturor activelor imobilizate a fost aprobată prin hotărârea nr. 34 din 3 iulie 2008 a A.G.E.A., iar prin hotărârea nr. 33 din aceeaşi dată s-a aprobat programul de redresare şi eficientizare a activităţii pârâtei.
Aprobarea la care referă art. 241 din Legea pieţei de capital a fost dată prin hotărârea nr. 34 din 30 iulie 2008 iar această hotărâre a fost adoptată în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege.
Împrejurarea că nu s-au analizat în concret ofertele nu conduce la concluzia inexistenţei aprobării pentru vânzare iar susţinerile apelantei cu privire la prejudiciul creat acţionarilor s-au apreciat de instanţa de apel ca nerealiste.
Cât priveşte dreptul la informare al acţionarilor acesta s-a considerat respectat de vreme ce documentele privind evaluarea imobilelor puteau fi consultate la sediul societăţii, dreptul de informare la care referă art. 244 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 neechivalând cu dreptul de comunicare a documentelor.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare critică:
- interpretarea greşită a art. 241 din Legea nr. 297/2004 şi a actului juridic dedus judecăţii;
- mandatarea consiliului de administraţie în forma aprobată prin hotărâre care creează premiza unor abuzuri şi fraude la lege, motiv pentru care acţionarii ar fi trebuit să adopte actele de vânzare cu toate elementele acestora;
- mandatul pentru negocierea contractelor de vânzare nu echivalează cu dreptul de a semna actele de dispoziţie;
- nerespectarea dreptului la informare reglementat de art. 224 din Legea nr. 297/2004, recurenta neavând acces la documentele adunării, greşit fiind răsturnată sarcina probei de către instanţa de apel cu privire la dovada accesului.
Recursul nu este fondat.
1. Textul art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital trebuie numai aplicat iar nu interpretat întrucât prevederile sale sunt clare şi neechivoce, după cum urmează: „actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar 20% din totalul activelor imobilizate mai puţin creanţele, vor fi încheiate de administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor".
2. Cum afirmă chiar recurentul – reclamant prin cererea de chemare în judecată: hotărârea nr. 34/2008 A.G.E.A. a societăţii pârâte a aprobat vânzarea prin negociere directă a tuturor activelor imobilizate pe care aceasta le menţionează, şi prin urmare, condiţia legală a aprobării prin hotărâre A.G.E.A. a fost necontestat îndeplinită, critica recurentei fiind fără obiect.
3. În ceea ce priveşte limitarea împuternicirii dată administratorilor la stabilirea condiţiilor negocierii, nu şi la vânzarea efectivă, o atare precizare nu era necesară faţă de conţinutul art. 241 din Legea nr. 297/2004 care precizează expres că după aprobarea de către A.G.E.A. a vânzării activelor, actele de vânzare vor fi încheiate de administratorii sau directorii societăţii, mandatul acestora în această privinţă având un conţinut legal.
4. Nici dreptul la informare al acţionarilor reglementat de art. 224 din aceeaşi lege nu a fost încălcat câtă vreme tuturor acţionarilor li s-a asigurat un tratament egal conform alineatului doi sub acest aspect în sensul neîngrădirii accesului la documentele aferente punctelor înscrise pe ordinea de zi, recurentul invocând numai necomunicarea raportului de evaluare.
5. Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.I. LTD Cipru împotriva deciziei nr. 80 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V–a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3148/2010. Comercial → |
|---|
