ICCJ. Decizia nr. 4157/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4157/2010
Dosar nr. 2974/110/2008
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 47 din 5 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2974/110/2008 al Tribunalului Bacău, secţia comercială, şi de contencios administrativ, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta U.A.T.M. Moineşti împotriva pârâtei SC O.P. SA Moineşti.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.638.848 lei reprezentând contravaloarea diferenţei de chirie aferentă trimestrului I al anului 2008, calculată conform Hotărârii Consiliului Local nr. 81 din 21 decembrie 2007 prin care s-au aprobat chiriile pentru spaţiile şi terenurile închiriate din domeniul public şi privat al Municipiului Moineşti, pentru anul 2008.
În consecinţă, arată Tribunalul, deşi reclamanta pretinde plata chiriei în temeiul contractelor de închiriere din 2007, acordul de voinţă al pârâtei nu a fost exprimat, contractele nefiind semnate, pentru anul 2008, de reprezentantul pârâtei.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 20 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal cu motivarea că, de esenţa contractuală de închiriere este obligaţia plăţii chiriei în condiţiile art. 1429 C. civ.
În speţă însă, arată instanţa de apel, sumele pretinse nu constituie rezultatul unor negocieri între părţi, ci modificarea cuantumului chiriei a fost făcută în mod unilateral de reclamantă, prin H.C.L. nr. 81 din 21 decembrie 2007, fără acordul pârâtei. În plus, deşi termenul locaţiunii a expirat la 31 decembrie 2007, locaţiunea s-a reînnoit conform art. 1437 C. civ., prin tacita relocaţiune, noile contracte având loc în condiţiile anterioare, considerate fiind, însă, fără termen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta U.A.T.M. Moineşti, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că Decizia recurată este nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 5 din contracte, potrivit cărora, modificarea preţului încheierii nu se poate face decât prin Hotărârea Consiliului Local şi nu prin negociere.
De altfel, această modalitate de stabilire a chiriei rezultă din dispoziţiile Legii nr. 215/2001 care atribuie o atare competenţă Consiliului Local.
O altă critică vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1437 C. civ., în condiţiile în care pârâta a efectuat plata parţială reprezentând chiria stabilită la nivelul anului 2007, a rămas netulburată în folosinţa terenului după expirarea locaţiunii, astfel că a intervenit tacita relocaţiune, situaţie în care datorează chiria stabilită potrivit H.C.L. nr. 81/2007, respectiv suma de 1.638.848 lei.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia invocată de intimata privind decăderea recurentei din termenul de motivare a recursului, Curtea o va respinge ca nefondată, deoarece prin înscrisul menţionat nu s-au invocat critici noi, ci s-a procedat la o indicare a temeiurilor de drept incidente.
În privinţa fondului, Curtea, prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor legale anterior menţionate, constată că recursul reclamantei este fondat.
Astfel, potrivit art. 27 şi art. 37 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată şi modificată, Consiliul Local are competenţa stabilirii cuantumului taxelor locale şi răspunde de administrarea bunurilor aflate în proprietatea publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale.
În considerarea acestor dispoziţii legale şi a regimului juridic al terenurilor ce formează obiectul contractelor din litigiu încheiate în anul 2007, părţile au convenit potrivit clauzei înserate la art. 5 că,,modificările aduse preţului de închiriere nu se pot face decât prin Hotărâri ale Consiliului Local, urmând a se încheia un act adiţional.
Această din urmă menţiune a fost prevăzută în contractele aferente anului 2008, care însă, nu au fost semnate şi de pârâtă.
Prin urmare, în privinţa cuantumului chiriei s-a stabilit că aceasta se va efectua prin Hotărâre a Consiliului Local şi nu prin negociere, iar intimata a acceptat fără obiecţiuni această clauză.
În acest context, este eronată concluzia instanţelor anterioare în sensul că reclamanta a stabilit unilateral chiria, deoarece o atare modalitate este în acord cu dispoziţiile legale evocate şi a fost agreată de pârâtă, astfel că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat.
Concluzia este identică şi cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivat din aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 1437 C. civ., referitoare la tacita relocaţiune.
Sub acest aspect, deşi se reţine prin Decizia recurată faptul că locaţiunea s-a reînnoit în condiţiile stabilite prin contractele încheiate în anul 2007, s-a ignorat clauza potrivit căreia modificarea chiriei se efectuează prin H.C.L., şi nu prin negocierea părţilor.
În altă ordine de idei, lipsa unui act adiţional pe care intimata nu a înţeles să-l semneze, nu justifică refuzul acesteia de a achita chiria aferentă trimestrului I al anului 2008 în cuantumul stabilit potrivit H.C.L. nr. 81/2007, respectiv suma de 1.638.848 lei reţinând şi faptul că actul administrativ nu a fost anulat.
În egală măsură, pentru aceleaşi considerente, este lipsită de temei legal sau convenţional şi susţinerea potrivit căreia în aceste condiţii, chiria aferentă pentru trimestrul I al anului 2008, este în cuantumul stabilit pentru anul 2007.
Pe cale de consecinţă, recursul reclamantei este fondat şi va fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar Decizia recurată va fi modificată în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei şi admiterii acţiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta U.A.T.M. Moineşti, prin Primar, împotriva deciziei nr. 20 din 19 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei declarat împotriva sentinţei civile nr. 47 din 5 februarie 2009 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o schimbă şi în consecinţă:
Admite acţiunea formulată de reclamanta U.A.T.M. Moineşti, prin Primar, împotriva pârâtei SC O.P. SA Bucureşti pe care o obligă la plata sumei de 1.636.848 lei reprezentând diferenţă chirie trimestrul I 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4156/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4159/2010. Comercial → |
|---|
