ICCJ. Decizia nr. 4156/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4156/2010
Dosar nr. 1531/2/2008
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1652 din 30 august 2006 pronunţată în dosarul nr. 2318/C/2006 al Tribunalului Călăraşi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Adunaţii Copăceni împotriva pârâtei I.N.C.D.A. Fundulea, cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 5.586.622.790 lei (ROL) şi 8.874 lei (RON) cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei anterior menţionată cu motivarea că între părţi s-a încheiat contractul din 21 aprilie 2004 de înmulţire a liniilor consangvinizate de sorg, de către reclamantă din seminţele puse la dispoziţie de către beneficiara pârâtă. Deşi reclamanta şi-a executat obligaţiile contractuale, cultura de sorg fiind inspectată de către specialiştii pârâtei, iar cultura a fost predată acesteia, pârâta a refuzat plata preţului susţinând că sămânţa recoltată prezintă o cotă de germinaţie insuficientă, fiind cuprinsă între 17 - 77%, adică sub STAS-ul prevăzut de lege.
Astfel, reclamanta a arătat că sămânţa predată pârâtei corespunde calitativ deoarece la achiziţionarea seminţelor nu i s-a transmis un buletin oficial cu privire la starea de sănătate a materialului săditor, împrejurare confirmată prin actele de inspecţie în câmp emise de I.N.C.S. Giurgiu precum şi prin lipsa obiecţiunilor pârâtei pe durata derulării ciclului de producţie, inclusiv la predarea-preluarea recoltei. Referitor la calculul preţului reclamanta a precizat că potrivit clauzelor contractuale această obligaţie revenea pârâtei, care însă a refuzat, să se conformeze, astfel că s-a raportat la preţul încasat de la o altă societate.
În acest context, Tribunalul pe baza probelor administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică şi declaraţiile martorilor, a arătat că părţile au recunoscut existenţa contractului şi a clauzelor acesteia. Producţia de soia necontestată a fost recoltată în luna noiembrie 2004, în loc de luna octombrie a aceluiaşi an, depăşirea termenului optim de recoltare având efect asupra creşterii umidităţii, cu consecinţa scăderii gradului de germinaţie. Aceste rezultate s-au produs din culpa pârâtei, care nu a dat curs solicitării reclamantei de a alcătui un desfăşurător de recoltare.
Prin urmare, culpa pârâtei fiind dovedită, aceasta are obligaţia dezdăunării reclamantei, care şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale.
În plus, deşi pârâta, conform contractului trebuia să stabilească preţul produselor, nu şi-a îndeplinit această obligaţie, motiv pentru care, Tribunalul a admis preţul propus de reclamantă şi practicat de pârâtă cu alte societăţi, potrivit actelor depuse la dosar, şi în consecinţă a admis acţiunea reclamantei.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 88 din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În argumentarea soluţiei pronunţate, Curtea de Apel a înlăturat excepţia invocată de pârâta privind neexecutarea contractului de către intimata-reclamantă, cu motivarea că, deşi, în conformitate cu art. 3 din contract executantul, adică reclamanta, s-a obligat să garanteze calitatea produselor livrate, aprecierea încălcării acestei obligaţii şi stabilirea culpei contractuale care a determinat calitatea necorespunzătoare a produselor trebuie analizată în raport de modul în care părţile contractante şi-au respectat obligaţiile asumate. Or, sub acest aspect, expertiza efectuată în cauză a stabilit culpa pârâtei, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a dispune efectuarea recoltării la timp, ceea ce a influenţat negativ calitatea seminţelor. În plus, culpa reclamantei nu a fost dovedită, raportat la obligaţiile contractuale care îi reveneau.
De asemenea, în privinţa preţului, instanţa de apel a arătat, deşi potrivit art. 8 din contract, pârâta era obligată să stabilească suma datorată cu acest titlu, nu şi-a îndeplinit nici această obligaţie, situaţie în care, justificat acesta a fost determinat, la solicitarea reclamantei şi pe baza expertizei.
Prin Decizia nr. 3859 din 28 noiembrie 2077 pronunţată în dosarul nr. 9777/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul pârâtei, Decizia fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, reţinându-se incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivat din aplicarea greşită a prevederilor art. 1169 C. civ.
Investită în acest mod, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 71 din 15 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 1531/2/2008, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 304.880 lei către reclamantă reprezentând contravaloare produse şi TVA.
Pentru a proceda astfel, instanţa de apel, a arătat că potrivit art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmează a analiza toate motivele invocate prin cererea de apel, deoarece s-a dispus casarea în întregime a deciziei atacate.
Din această perspectivă, raportat la obligaţiile contractuale asumate de părţi şi pe baza raportului de expertiză tehnică agricolă administrat în prima instanţă, Curtea de Apel a concluzionat că reclamanta şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale asumate, etapele impuse prin tehnologia producerii seminţei de sorg au fost respectate, fapt confirmat de cercetătorul ce a asigurat asistenţa tehnică, la termenul optim pentru recoltare, dată la care seminţele aveau indicii de calitate impuşi, fiind irelevant că ulterior acestui moment, ca urmare a recoltării târzii prin buletinele de analiză întocmite conform art. 8 din contract s-a constatat calitatea inferioară a acestora.
În consecinţă, culpa aparţine beneficiarului care nu a fost în măsură să asigure condiţiile optime recoltării şi livrării, din cauza lipsei unui uscător, astfel încât, pârâta urmează să achite despăgubirile cuvenite pentru produsele livrate de reclamantă.
În privinţa cuantumului acestora au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză şi a răspunsului la obiecţiuni. În condiţiile în care părţile nu au prevăzut preţul la care se vor deconta seminţele ce nu se încadrează în indicii de calitate, s-a apreciat că singurul preţ ce poate fi stabilit este cel raportat la preţul sorgului furajer luându-se în considerare şi cheltuielile indirecte ale producţiei prin raportare la evidenţele contabile şi rata profitului, criterii potrivit cărora, instanţa de apel a arătat că despăgubirile datorate pentru produsele livrate, potrivit art. 1073 C. civ., sunt în cuantum de 304.880 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta SC A. SRL, critică Decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta susţine că hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece deşi instanţa de apel a constatat că societăţii reclamante nu i se poate imputa nicio culpă în executarea obligaţiilor contractuale, ci dimpotrivă, culpa aparţine pârâtei, totuşi acţiunea a fost admisă doar în parte, cuantumul pretenţiilor reprezentând contravaloarea produselor livrate, fiind redus nejustificat, astfel că reclamanta este prejudiciată.
Prin urmare, în condiţiile în care arată recurenta, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite convenţional prin art. 3 din contract, iar pârâta şi le-a neglijat pe cele cuprinse în art. 8 şi art. 9, împrejurare stabilită prin probele administrate, se impunea admiterea în totalitate a despăgubirilor solicitate.
Pe de altă parte, seminţele produse, fiind forme parentale, adică superioare din punct de vedere biologic celor de sorg furajer, este greşită luarea în considerare a preţului practicat pentru aceste din urmă seminţe, cu consecinţa că expertul a calculat eronat despăgubirile, iar Decizia astfel pronunţată este nelegală.
Pârâta I.N.C.D.A. Fundulea critică Decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret recurenta invocă faptul că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, înlocuind acordul de voinţă al părţilor prin stabilirea unui preţ cu care niciuna dintre părţile contractante nu a fost de acord.
Pe de altă parte, prin contractul din litigiu s-a convenit ca preţul să fie stabilit ulterior de una dintre părţi, astfel că instanţa nu poate stabili preţul contractului la simpla solicitare a celeilalte.
De asemenea, susţine recurenta, prin al doilea motiv de recurs, Decizia este nelegală şi din perspectiva modului de aplicare a prevederilor art. 1073 C. civ.
Sub acest aspect era necesară verificarea îndeplinirii condiţiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală, respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului suferit, cuantumul cert şi actual al acestuia şi legătura de cauzalitate.
Aceste condiţii, arată recurenta, nu se regăsesc în speţă, iar instanţa de apel a omis examinarea cauzei în această privinţă şi a apreciat eronat probele administrate în cauză a ignorând faptul că obligaţiile reclamantei de a asigura calitatea produselor sunt clauze esenţiale ale contractului, care nu au fost însă executate, astfel că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea, constată că sunt nefondate.
Se impune însă precizarea că potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate în situaţiile limitativ prevăzute de lege.
În aceste condiţii, Curtea observă că ambele recurente invocă şi motive de netemeinicie ale deciziei recurate, care nu vor fi însă examinate deoarece modul de interpretare al probelor administrate, excede controlului de legalitate fiind atributul exclusiv al primei instanţe şi respectiv al celei de apel în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac.
Astfel, potrivit art. 1 (obiectul contractului din litigiu constă în prestarea de către reclamantă, în calitate de executant, în folosul pârâtei, respectiv a beneficiarului, a lucrărilor constând în înmulţirea liniilor consangvinizate de sorg izolate în spaţiu.
În conformitate cu art. 3 al convenţiei, executantul are obligaţia de a însămânţa suprafaţa de teren, cu sămânţa furnizată de beneficiar, de a executa toate lucrările mecanice şi manuale potrivit tehnologiei puse la dispoziţie de beneficiar, de a preda întreaga cantitate de produse rezultată din cultura contractată şi de a garanta, potrivit legii, calitatea produselor livrate, urmând ca cele care nu îndeplinesc condiţiile minime de calitate să rămână la dispoziţia sa.
Din această perspectivă, contrar susţinerilor recurentei reclamante, prin Decizia recurată deşi s-a reţinut argumentat lipsa culpei reclamantei în îndeplinirea obligaţiilor contractuale astfel cum au fost stabilite prin art. 3, o atare constatare nu justifică însă admiterea în întregime a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri.
În această privinţă, instanţa de apel, rejudecând cauza în conformitate cu prevederile art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi potrivit dispoziţiilor din Decizia de casare, a apreciat, pe baza expertizei efectuată în cauză şi a criteriilor avute în vedere expert - concluzii nu pot fi examinate în această etapă procesuală – că despăgubirile datorate pentru produsele livrate, potrivit art. 1073 C. civ. sunt în cuantum de 304.880 lei.
Prin urmare, acordarea despăgubirilor în aceste limite, nu este în contradicţie cu inexistenţa culpei reclamantei în executarea contractului, ci a rezultat din probele administrate în cauză în acest scop fiind determinate pe baza decontului privind costurilor pentru lucrările executate şi a preţului stabilit prin raportare la cele practicate de pârâtă pentru produse similare.
Procedând astfel, instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală, situaţie în care se va reţine că sunt nefondate criticile reclamantei derivate din aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1073 C. civ.
Concluzia este identică şi în privinţa criticilor formulate de recurenta-pârâtă referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 8 din contractul părţilor, beneficiarul, adică pârâta, este obligat să plătească executantului pentru produsele livrate, preţul de achiziţie (contractare) stabilit de I.N.C.D.A. Fundulea.
Rezultă, aşadar, că preţul lucrărilor nu este determinat, ci numai determinabil, pe baza preţurilor stabilite şi acceptate de beneficiar pentru executarea unor lucrări similare.
Faţă de refuzul constant al pârâtei de a-şi îndeplini obligaţia contractuală constând în stabilirea preţului, este justificată solicitarea reclamantei de a obţine executarea acestei obligaţii prin promovarea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1073 C. civ. fără ca hotărârea pronunţată în aceste condiţii să echivaleze cu substituirea acordului de voinţă al părţilor, astfel cum eronat susţine recurenta.
În privinţa celui de al doilea motiv de recurs prin care pârâta invocă încălcarea şi aplicarea greşită a legii, contrar susţinerilor recurentei, acţiunea formulată de reclamantă nu se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, astfel că examinarea condiţiilor care antrenează acest tip de răspundere era inutilă şi lipsită de interes juridic. Temeiul de drept al acţiunii reclamantei l-a constituit art. 1073 C. civ., respectiv o acţiune în răspundere contractuală derivată din neîndeplinirea unor obligaţii asumate convenţional, iar Decizia recurată este legală, din perspectiva modului de aplicare a acestei prevederi, astfel cum s-a menţionat şi în legătură cu recursul reclamantei.
Sub acest aspect plata contravalorii produselor livrate este condiţionată, potrivit art. 8 din contract de confirmarea indicilor calitativi prin buletinele de analiză eliberate de laboratoare autorizate, fiind prin urmare necesară stabilirea culpei în obţinerea unor produse inferioare calitativ.
Din această perspectivă, în mod justificat s-a reţinut prin hotărârea atacată că deteriorarea calităţii producţiei de seminţe de sorg a fost cauzată de neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei sale contractuale de a dispune recoltarea şi livrarea în perioada optimă şi nu este rezultatul neefectuării de către reclamantă a lucrărilor mecanice sau manuale, necesare în acest scop.
În consecinţă, recursurile formulate sunt nefondate şi vor fi respinse în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL Bucureşti şi de pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea împotriva deciziei nr. 71 din 15 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4154/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4157/2010. Comercial → |
|---|
