ICCJ. Decizia nr. 4096/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4096/2010
Dosar nr. 1802/85/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub nr. 1802/85/2009 reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta SC K. SRL, a solicitat instanţei să constate încetarea prin acordul părţilor a contractului de închiriere din 5 mai 2007, începând cu data de 1 iunie 2009 şi evacuarea pârâtei din imobilul situat în Sibiu, judeţul Sibiu.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei să constate că a efectuat la imobilul proprietatea reclamantei mai multe investiţii şi ca urmare:
-să dispună obligarea reclamantei la plata contravalorii investiţiilor;
-să dispună instituirea unui drept de retenţie în favoarea sa asupra imobilului până la plata de către reclamantă a investiţiilor efectuate.
La data de 7 iulie 2009 reclamanta a formulat cerere precizatoare a acţiunii solicitând evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat fără titlu, pârâta denunţând la data de 3 aprilie 2009 contractul de închiriere din 2007.
Reclamanta a formulat şi cerere reconvenţională la cererea reconvenţională formulată de pârâtă, solicitând obligarea pârâtei reclamante la plata de despăgubiri în cuantum de 1.500 euro pentru fiecare lună până la data eliberării efective a spaţiului.
Prin sentinţa comercială nr. 1899/C din 8 decembrie 2009, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea precizată a reclamantei C.M. şi în consecinţă a constatat încetat prin acordul părţilor contractul de închiriere din 5 mai 2007 şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Sibiu.
A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă, fiind respinsă şi cererea reconvenţională formulată de reclamanta pârâtă.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr. 37 din 26 martie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.M. împotriva sentinţei comerciale nr. 1899/C/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu.În motivarea deciziei arătate, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa nr. 999/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu pe cale de ordonanţă preşedenţială, reclamanta a obţinut posibilitatea evacuării de îndată a pârâtei din spaţiul proprietatea sa.
Aşa fiind, efectuarea demersurile pentru evacuarea pârâtei ar fi avut o necesitate firească, în acord cu scopul urmărit, acela de înlăturare a prejudiciului încercat din cauza folosinţei de către pârât a imobilului.
Împotriva deciziei nr. 37/2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare a cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia pentru ca aceasta să admită apelul cu consecinţa admiterii cererii vizând plata de despăgubiri pentru lipsă de folosinţă a spaţiului începând cu data de 1 iunie 2009 până la 12 ianuarie 2010.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta prezintă pe larg situaţia de fapt şi hotărârile pronunţate de instanţele de fond criticând lipsa de rol activ a instanţei de apel care nu a solicitat probe din care să rezulte demersurile pentru punerea în executare a sentinţei nr. 199 din 7 iulie 2009.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate şi temeiul de drept arătat, se constată că recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurentă, vizează şi nemotivarea hotărârii judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, dar Decizia recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel analizând sentinţa apelată în limitele criticilor formulate conform dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ.
Este de observat că în dezvoltarea motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta critică lipsa de rol activ a instanţei de apel dar intervenţia judecătorului în virtutea rolului activ este limitată de principiul disponibilităţii.
Consacrarea rolului activ al judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părţi şi respectarea principiului egalităţii acestora, context în care nu se poate reţine lipsa rolului activ a instanţei pentru că „nu a cerut explicaţii cu privire la punerea în executare a sentinţei nr. 999/C din 7 iulie 2009".
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta critică greşita reţinere a situaţiei de fapt de către instanţa de apel arătând că a făcut dovada culpei şi relei credinţe a intimatei pârâte care a lipsit-o de folosinţa spaţiului, dar stabilire a situaţiei de fapt în raport de greşita interpretare a probelor sau insuficienta examinare a acestora nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe nemotivarea hotărârii.
Este de observat că nici motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în speţă, întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva cerinţelor legale.
Textul de lege invocat reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii dar recurenta invocând acest motiv critică lipsa de rol activ a instanţei în stabilirea situaţiei de fapt, aspecte ce nu se încadrează în textul de lege arătat, vizând netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii recurate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă C.M. împotriva deciziei nr. 37/A din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei nr. 37/A din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4093/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4106/2010. Comercial → |
|---|
