ICCJ. Decizia nr. 4106/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4106/2010
Dosar nr. 6279/1/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1258 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 901/46/2009 se respinge recursul declarat de pârâtul S.M. Curtea de Argeş, împotriva deciziei nr. 94/A-C din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Considerând că instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre nelegală ca urmare a faptului că dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei greşeli materiale, S.M. Curtea de Argeş a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei mai sus menţionate.
În motivare, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a trecut peste actele depuse la dosar şi anume: adresa din 27 mai 2008, prin care instituţia nu a înregistrat aceste penalităţi în contabilitate, precum şi cea de-a doua expertiză contabilă, întocmită de expert contabil T., însuşită de prima instanţă de judecată, suma majorărilor calculate pe perioada arătată de reclamantă şi în raport de dispoziţiile art. 8 din contractul din 2003 fiind de 104.268 lei, iar graficul de eşalonare are ca început tot luna iulie 2004, astfel că nu se poate aprecia că graficul ar fi fost înlăturat de expertul contabil de la calcul.
Contestatorul consideră că din aceste înscrisuri rezultă cu certitudine şi fără drept de tăgadă, aşa cum a precizat şi prima instanţa că SC A.A. SA, a fixat ca obiect al pretenţiilor sale numai suma datorată cu titlu de penalităţi (majorări de întârziere), iar instanţa nu se poate pronunţa decât în limitele cererii cu care a fost sesizată, neputând să acorde ceea ce nu s-a cerut.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute 318 alin. (1) teza 1 şi 2 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate şi expuse pe larg în cele ce preced, se reiterează motivele de recurs.
Motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Analizând însă Decizia a atacată, rezultă că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor formulate de către recurentă, aceasta invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prevederile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă şi care s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestator: hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
Greşelile materiale în înţelesul art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite in legătura cu dezlegarea data recursului, ele trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară de retractare pentru remedierea unor greşeli materiale şi nu pentru reformarea unor greşeli fond.
Aşa cum se poate observa din motivarea contestatorului, aceasta are în vedere reformarea unor presupuse greşeli de fond ale instanţei recurs, aspecte ce nu reprezintă erori materiale în înţelesul art. 318 C. proc. civ.
Rezultă, aşadar, că dezlegarea dată recursului prin Decizia atacată nu este nici rezultatul unei greşeli materiale ori al unei omisiuni, iar prezenta contestaţie în anulare specială este nefondată şi din perspectiva art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente şi nefiind îndeplinite cerinţele art 318 C. proc. civ., conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.M. Curtea de Argeş împotriva deciziei nr. 1258 din 15 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.M. Curtea de Argeş împotriva deciziei nr. 1258 din 15 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4096/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4154/2010. Comercial → |
|---|
