ICCJ. Decizia nr. 567/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 567/2010
Dosar nr. 16508/3/2007
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 16508/3/2007, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâţii D.L.G. şi SC U.T.G. SRL solicitând instanţei să dispună:
- Obligarea pârâţilor la plata echivalentului în lei a sumei de 43.500 Euro,m reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform clauzei nr. 8.13.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiune nr. CT 21 din 23 mai 2003, urmare nerespectării clauzei nr. 8.13.1 din contract.
Obligarea pârâţilor la efectuarea investiţiilor nerealizate în cuantum de 173.415,05 Euro, conform programului de investiţii angajat prin Anexa nr. 6 la contract, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 100 lei /zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa.
La data de 26 octombrie 2007, pârâţii SC U.T.G. SRL şi D.L.G. au formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei A.V.A.S. la recunoaşterea expresă a investiţiilor efectuate de pârâţii reclamanţi la SC S.D. SA Tulcea, investiţii în cuantum de peste 180.000 Euro.
Prin sentinţa nr. 3651/2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâţii D.L.G. şi SC U.T.G. SRL, pârâţii fiind obligaţi să efectueze investiţiile nerealizate în cuantum de 60.847,89 Euro, conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. CT 21 din 23 mai 2003.
Pârâţii au fost obligaţi şi la plata sumei de 30.616.,09 Euro, reprezentând penalităţi de întârziere, către reclamantă.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere vizând plata daunelor cominatorii.
Cererea reconvenţională formulată de pârâţii SC U.T.G. SRL Bucureşti şi D.L.G. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 3651/2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, au formulat apel atât reclamanta A.V.A.S. cât şi pârâţii SC U.T.G. SRL şi D.L.G.
Prin Decizia civilă nr. 468 din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă A.V.A.S. şi a fost admis apelul formulat de pârâţii SC U.T.G. SRL şi D.L.G.
A fost schimbată în parte sentinţa nr. 3651/2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în sensul că pârâţii au fost obligaţi să efectueze investiţiile nerealizate în cuantum de 60.647,89 Euro.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. CT 21 din 23 mai 2003 încheiat între reclamantă şi pârâţi, la art. 8.12.1, pârâţii s-au obligat să efectueze la SC S.D. SA Tulcea, sub formă de numerar/aport în natură, din surse proprii sau atrase pe numele său, pe o durată de 3 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, o investiţie/aport de capital social de 210.000 Euro conform anexei 6 la contract. În cazul neefectuării investiţiilor, pârâţii s-au obligat să plătească vânzătorului o penalitate de 30% din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui termen scadent, şi că plata penalităţilor nu exonerează pârâţii de obligaţia realizării investiţiei (art. 8.13.2).
Investiţia de capital se consideră realizată, conform clauzei nr. 8.12 3. din contract, dacă în termenele prevăzute la art. 8.12.1, cumpărătorul prezintă certificatul de înscriere de menţiuni eliberat de Oficiul Registrului Comerţului privind majorarea capitalului social cu investiţia/aport de capital integral vărsat, însoţit de documente privind înregistrarea în contabilitatea societăţii a investiţiilor, vizate de comisia de cenzori a acesteia.
Din materialul probator administrat a rezultat faptul că intimaţii-pârâţii au achitat apelantei A.V.A.S. penalităţile de întârziere calculate pentru neîndeplinirea întocmai, potrivit programului investiţional, a obligaţiilor aferente anilor 1 şi 2 la termenele scadente, respectiv 3 iunie 2004 şi 3 iunie 2005. Asupra acestui aspect ambele părţi au exprimat acelaşi punct de vedere, atât înscrisurile, concluziile expertului, cât şi susţinerile apelantei – reclamante A.V.A.S. din faţa instanţei de fond relevă că, ulterior împlinirii termenului scadent, intimaţii-pârâţii au efectuat investiţii-aport de capital - în societate, atât pentru primul an investiţional, cât şi pentru următorii doi ani. Divergenţa de opinii a apărut în legătură cu aceste investiţii efectuate peste termenul scadent.
Astfel, apelanta A.V.A.S. şi-a întemeiat pretenţiile pe faptul că a atribuit anului precedent investiţiile realizate în următorul an investiţional, considerând că mai întâi se acoperă nerealizările anului precedent. În concret, pentru anul 2 investiţional, cu scadenţa la 3 iunie 2005, din suma de 36.813,46 Euro cu care s-a majorat capitalul social la data de 2 septembrie, A.V.A.S. a considerat ca fiind investiţie aferentă anului 2 doar suma de 26.813,46 Euro, diferenţa de 10.000 Euro atribuind-o anului 1 investiţional în care ea ar fi trebuit să fie realizată. În acelaşi mod a apreciat apelanta şi în ceea ce priveşte investiţiile realizate în anul 3 investiţional. Această modalitate de interpretare nu are nici un temei legal sau contractual, prevederile din contract fiind clare, în sensul că pentru suma neinvestită până la termenul scadent se plăteşte o penalitate de 30% din această sumă neefectuată, râmând în continuare în sarcina cumpărătorului obligaţia de realizare integrală a investiţiei.
Din raportul de expertiză rezultă că investiţiile nerealizate în cei 3 ani investiţionali sunt în sumă de 60 647,89 Euro, din care: 5000 Euro pentru primul an; 23.415,05 Euro pentru anul 2 şi 32.232,84 Euro pentru cel de al treilea an investiţional.
Contrar afirmaţiilor apelantei A.V.A.S. referitoare la nerealizarea obligaţiei investiţionale aferente anului 3 până la data scadenţei - 3 iunie 2006, la dosar au fost depuse înscrisurile care dovedesc că intimaţii-pârâţii au îndeplinit parţial această obligaţie în termenul scadent, respectiv înscrisuri emise anterior datei de 3 iunie 2006. Acestea sunt: încheierea nr. 1627 din 11 mai 2006 a Oficiului Registrului Comerţului Tulcea de majorare a capitalului cu 81.045,86 Euro, încheierea nr. 1839 din 30 mai 2006 a Oficiului Registrului Comerţului Tulcea şi certificatul cenzorilor societăţii cu nr. 22 din 23 mai 2006 privind majorarea capitalului cu suma de 237.156,87 Euro. Instanţa de apel a reţinut că valoarea totală a investiţiilor nerealizate este de 60.647,89 Euro, iar penalitatea de 30 % din suma rămasă neinvestită pentru cel de al treilea an este de 30.616,90 Euro obligând pârâţii la plata acestor sume.
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanţii D.L.G. şi SC U.T.G. SRL, Curtea a reţinut că, aceştia formulează o cerere nouă în apel, prin care solicită compensarea sumei de 30.616,89 Euro la care au fost obligaţi prin sentinţa apelată cu suma de 10.024,515 Euro reprezentând penalităţile pentru anii 1 şi 2 investiţionali achitate anterior către A.V.A.S. şi care, în opinia apelanţilor ar fi trebuit să revină gratuit societăţii privatizate.
Această pretenţie nu a făcut obiectul judecăţii în primă instanţă, fiind o cerere nouă şi în conformitate cu dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibil de a fi formulată direct în faţa instanţei de apel.
Cât priveşte critica adusă menţiunilor din dispozitivul sentinţei referitoare la cuantumul corect al sumei reprezentând valoarea investiţiilor nerealizate, Curtea a constatat că, în considerentele hotărârii se reţine ca fiind corectă, în baza raportului de expertiză o valoare de 60.647,89 Euro la care pârâţii urmează a fi obligaţi, însă în dispozitivul hotărârii se trece suma de 60.847,89 Euro, evident fiind vorba de o greşeală ce urmează a fi îndreptată prin admiterea apelului declarat de către cei doi apelanţi-pârâţi în sensul că, valoarea investiţiilor nerealizate în cei 3 ani contractuali, rămase în sarcina acestora ca obligaţie de îndeplinit, este de 60 647,89 Euro şi nu de 60 847,89 Euro, cum din eroare s-a menţionat în dispozitivul sentinţei apelate.
Împotriva deciziei civile nr. 468 din 19 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au formulat recurs atât reclamanta A.V.A.S., cât şi pârâţii D.L.G. şi SC U.T.G. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, formulate de reclamanta A.V.A.S., recurenta critică Decizia recurată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa de apel a dat eficienţă raportului de expertiză efectuat în faţa primei instanţe fără să ţină cont de dispoziţiile art. 8.12.2 din contractul încheiat de părţi din care rezultă că plata de penalităţi nu-l exonerează pe cumpărător de realizarea programului investiţional conform anexei 6 la contract.
În consecinţă, valoarea investiţiilor nerealizate la scadenţă este în cuantum de 173.415,05 Euro, iar penalităţile datorate de pârâta sunt în cuantum de 43.500 Euro.
Certificatul emis până la scadenţa anului 3 investiţional nu atestă şi efectuarea investiţiilor, astfel că este necesar ca penalităţile prevăzute în contract să fie aplicate la suma totală de 145.000 Euro şi nu doar la suma de 102.053,62 Euro.
În mod eronat expertul desemnat în cauză a reţinut că în anul 3 investiţional au fost realizate investiţii de 42.946 Euro, fără a observa modalitatea de constatare a investiţiilor.
Aşadar, certificatul nr. 16 din 15 februarie 2007, nu poate fi luat în considerare în vederea constatării cuantumului investiţiilor realizate până la scadenţa din data de 3 iunie 2006, fiind eliberat cu mult după împlinirea scadenţei investiţionale aferente anului 3.
Întrucât până la scadenţa obligaţiilor investiţionale cumpărătorul nu a prezentat certificatul întocmit în conformitate cu prevederile art. 11 din OG nr. 25/2002, este evident că acesta datorează penalităţi calculate luând în considerare valoarea investiţiilor nerealizate la data scadenţei contractuale.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei apelate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei pronunţate şi pe cale de consecinţă admiterea în tot a acţiunii formulate de A.V.A.S.
Şi recurenţii SC U.T.G. SRL şi D.L.G., critică Decizia pronunţată de instanţa de apel, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii în dezvoltarea motivelor de recurs, prezintă pe larg situaţia de fapt, arătând în esenţă că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit legea în condiţiile în care chiar A.V.A.S. a recunoscut că a primit suma de 10.024,515 lei, sumă ce trebuia scăzută din valoarea de 30.616,05 Euro. Greşit a considerat instanţa de apel ca fiind o cerere nouă în apel – cerere prin care s-a solicitat compensarea.
Astfel, A.V.A.S. datorează societăţii pârâte penalităţile încasate de la acţionari sumă ce nu a fost virată pentru a fi utilizată pentru nevoile societăţii.
Analizând recursurile formulate atât de recurenta reclamantă cât şi de recurenţii pârâţi, se constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, recurenta A.V.A.S., critică Decizia pronunţată în apel, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dar nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei recurate în raport de temeiul de drept indicat.
Se poate observa că singura critică a reclamantei vizează expertiza efectuată în cauză, arătând că în mod eronat expertul a reţinut că în anul 3 investiţional au fost realizate investiţii în cuantum de 42.946 Euro.
Prin această critică se tinde a se schimba situaţia de fapt stabilită în cauză şi reaprecierea probelor administrate de către instanţa de fond dar reaprecierea probelor, şi schimbarea situaţiei de fapt nu mai este posibilă odată cu abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11.
Astfel, ambele instanţe au interpretat corect clauzele contractului de vânzare-cumpărare acţiuni prin care intimaţii pârâţi şi-au asumat obligaţiile investiţionale, prevăzut de art. 8.12.1. Intimaţii pârâţi au făcut investiţii aport de capital în societate, realizând obligaţiile pentru primul şi al doilea an investiţional iar pentru anul trei obligaţiile, acestea au fost realizate parţial motiv pentru care corect s-a reţinut în raport de probatoriul administrat în condiţiile art. 1169 C. civ. că valoarea investiţiilor nerealizate este de 60.647,89 Euro iar penalităţile de 30% calculate în raport de dispoziţiile art. 8.12.11 din contractul încheiat de părţi sunt în cuantum de 30.616,90 Euro.
Anexa 6 la Convenţia nr. 21 din 23 mai 2003, cuprinde programul de investiţii, intimaţii pârâţi în calitate de cumpărători a unui număr de 117.750 acţiuni, obligându-se să realizeze o investiţie în sumă de 10.000 Euro în primul an, iar pentru anul doi cumpărătorul s-a obligat să realizeze o investiţie în cuantum de 50.000 Euro.
Obligaţia investiţională a cumpărătorului a fost stabilit pentru cel de-al treilea an pentru suma de 150.000 Euro.
Pentru nerealizarea în termenul stabilit a investiţiilor în cel de-al treilea an, au fost calculate penalităţi în raport de clauza penală prevăzut de art. 8.13.2. din contract. Ca urmare ambele instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, ţinând cont atât de dispoziţiile art. 969 C. civ. cât şi de dispoziţiile art. 1073 C. civ. prin raportare la clauza penală prevăzută de părţi la art. 8.13.2 din contract, astfel că dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.
Recursul formulat de recurenţii pârâţi SC U.T.G. SRL Bucureşti şi D.L.G. nu este fondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în cauză, recurenţii pârâţi indicând formal acest motiv de recurs fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat.
Nici dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reţinute întrucât penalităţile de întârziere cuantificate la suma de 10.024,515 Euro pentru anul unu şi doi investiţional, achitate aşa cum susţin recurenţii pârâţi către intimata A.V.A.S. nu a făcut obiectul acţiunii principale sau reconvenţionale.
Cererea de compensare a sumei de 10.024,515 Euro, reprezentând penalităţi de întârziere încasate de A.V.A.S. pentru anul unul şi doi investiţional, cu suma de 30.616,89 Euro reprezentând penalităţi de întârziere pentru anul trei investiţional a fost corect respinsă de instanţa de apel având în vedere dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul judecăţii şi nici nu se pot face cereri noi.
Ca urmare, instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, criticile formulate de apelanţii pârâţi fiind nefondate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile formulate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi de pârâţii SC U.T.G. SRL Bucureşti şi D.L.G. împotriva deciziei comerciale nr. 468 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi de pârâţii SC U.T.G. SRL Bucureşti şi D.L.G. împotriva deciziei comerciale nr. 468 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 418/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 573/2010. Comercial → |
|---|
