ICCJ. Decizia nr. 573/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 573/2010
Dosar nr. 4346/180/2006
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 45 din 16 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SIF M. SA Bacău în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că debitorul cedat SIF M. SA poate valorifica excepţiile cambiale numai pe calea opoziţiei prevăzută de art. 62 din Legea nr. 58/1934, ale cărei dispoziţii nu au fost modificate sau abrogate prin OUG nr. 51/1998.
Împotriva acestei sentinţei contestatoarea SIF M. SA a declarat recurs, în termenul legal.
În motivarea cererii de recurs se arată că executarea unui titlu cambial nu poate fi atacată prin opoziţie cambială, ci numai prin contestaţie la executare, care este singurul mijloc procedural prin care un debitor se poate apăra.
Acest motiv care vizează aplicarea greşită a legii se încadrează la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată, de asemenea, că hotărârea cuprinde motive contradictorii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece, deşi reţine că s-a pus în executare un titlu cambial, iar în această situaţie se aplică procedura de executare cambială, respinge contestaţia la executare ca inadmisibilă.
De asemenea invocă faptul că intimata A.V.A.S. a pus în executare un titlu cambial şi a încasat creanţa cambială, astfel că, debitorul lezat de această executare nu se poate apăra decât prin intermediul unei contestaţii la executare.
Prin întâmpinarea înregistrată la 10 septembrie 2009 intimatul A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului, arătând că executarea silită s-a efectuat în temeiul art. 39, art. 40, art. 41 din OUG nr. 51/1998, iar calea de atac împotriva acesteia este opoziţia cambială prevăzută de art. 62 din Legea nr. 58/1934.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, raportat la art. 3041 C. proc. civ., se reţin următoarele:
Speţa dedusă judecăţii vizează executarea silită a unei creanţe bancare neperformante, preluată la datoria publică internă şi supusă exclusiv dispoziţiilor OUG nr. 51/1998.
Creanţa a dobândit un regim juridic special, astfel încât este supusă, inclusiv în privinţa valorificării ei, regimului juridic instituit prin OUG nr. 51/1998, derogând astfel de la prevederile Legii nr. 58/1934.
Astfel, potrivit art. 44 din OUG nr. 51/1998, „Litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate de la datoria publică, în care A.V.A.S. este parte, se soluţionează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispoziţiile Codului de procedură civilă".
De asemenea, la art. 45 legiuitorul a prevăzut că „cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere".
Rezultă că şi contestaţia la executare, încadrabilă în sintagma „cererile de orice natură" se soluţionează, potrivit normei speciale de la art. 45 de curtea de apel ca instanţă de executare, prin derogare de la dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea".
OUG nr. 51/1998 cuprinde dispoziţii speciale atât sub raportul dreptului material, cât şi sub raportul dreptului procesual aplicabil în ceea ce priveşte activele statului preluate în vederea valorificării. Ea stabileşte reguli speciale privind soluţionarea litigiilor, executarea silită, precum şi termenul special de prescripţie.
Odată pornită executarea silită în temeiul OUG nr. 51/1998, debitorul nu se poate apăra decât cu mijloacele procedurale puse la dispoziţie de acelaşi act normativ special.
Întrucât A.V.A.S. a devenit titularul biletului la ordin, că dreptul încorporat în acest bilet reprezintă o creanţă neperformantă preluată de la bancă cu capital de stat, iar biletul la ordin are calitatea de titlu executoriu în accepţiunea OUG nr. 51/1998, determină ca legea aplicabilă în materia executării silite să fie OUG nr. 51/1998.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (5), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva sentinţei nr. 45 din 16 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva sentinţei nr. 45 din 16 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 541/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 575/2010. Comercial → |
|---|
