ICCJ. Decizia nr. 1211/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul Arad, prin sentința nr.1076 din 3 mai 2010, a respins excepția de necompetență materială a secției comerciale și excepția insuficientei timbrări, a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta D.V. în contradictoriu cu pârâții T.Z.R. și BC I.S. România SA Arad, pentru constatare simulație, obligând reclamanta să plătească pârâtului T.Z.R. cheltuieli de judecată în sumă de 35700 lei și pârâtei BC I.S. România SA Arad cheltuieli de judecată în sumă de 7664.79 lei.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 164/A din 18 octombrie 2010, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei, obligând apelanta să plătească pârâtei BCR I.S. România SA Arad suma de 7964,71 lei cheltuieli de judecată iar pârâtului T.Z.R. aceeași sumă cu același titlu, instanța făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și a art. 274 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.V. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru judecarea pe fond a cauzei, criticile aduse vizând faptul că dovada de plată a taxei de timbru aferentă apelului a fost transmisă la dosarul cauzei, fapt neobservat de instanță. Recurenta reproșează instanței de control judiciar și faptul că în mod nelegal, nu i-a admis cererea de amânare formulată prin apărătorul ales.
înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 137 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității declarării recursului pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socotește de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac.
în speță, din examinarea actelor dosarului, se constată că recurenta - reclamantă a primit decizia recurată la data de 28 octombrie 2010, conform dovezii existente la fila 38 dosar apel și a declarat recursul la 16 noiembrie 2010, conform mențiunii oficiale aplicată de instanța de apel pe cerere (fila 5 dosar recurs) cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, recursul fiind astfel tardiv declarat.
în ceea ce privește cererea intimatului T.Z.R. de obligare a recurentului - reclamant la plata sumei de 29469 lei, conform actelor doveditoare depuse la dosarul cauzei, înalta Curte o va admite în parte din următoarele rațiuni:
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (2) și (3) C. proc. civ., instanța nu poate micșora cheltuielile efectuate cu taxa de timbru, plata experților precum și cu orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat a dovedit că le-a făcut, însă are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte opri va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, în limitele prevăzute de tabloul onorariilor minimale.
Rezultă că, în mod justificat, instanța are posibilitatea modificării cuantumului onorariului de avocat în raport de volumul de muncă al acestuia în cauza respectivă și de valoarea pricinii.
în speță obiectul recursului îl constituie o decizie prin care s-a admis excepția de netimbrare a căii de atac a apelului, împrejurare care conferă pricinii un grad de complexitate redus ce reclamă și din partea apărării un volum de activitate proporțional și sub aspectul soluționării cu celeritate a acestui tip de cauze.
Un alt aspect reținut de instanță în pronunțarea soluției de admitere în parte a cererii intimatului privind cheltuielile de judecată vizează și faptul că facturile depuse în dovedirea cheltuielilor de cazare și transport vizează perioade mult anterioare datei la care a fost soluționat procesul, motiv pentru care ele nu vor fi luate în considerare.
Acestea sunt rațiunile pentru care înalta Curte, în temeiul art. 274 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a admis în parte cererea intimatului-pârât și a obligat recurenta-reclamantă să plătească intimatului-pârât T.Z.R. cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1413/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1352/2011. Comercial → |
|---|
