ICCJ. Decizia nr. 1352/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1692 din 10 mai 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC U.L.C. SRL Dorna Arini, în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SRL Dorna Arini, acțiune ce a avut ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 170 din 29 ianuarie 2004 pentru neplata prețului și repunerea în situația anterioară încheierii contractului, respectiv radierea tabulară a pârâtei din C.F. 50 Dorna Arini și reîntabularea societății reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1020 C. civ., în condițiile în care chiar în cuprinsul contractului s-a consemnat că vânzătoarea a primit integral prețul la semnarea convocatorului.
De asemenea, instanța a avut în vedere că actul menționat este un înscris autentic ceea ce-i imprimă un caracter de veridicitate ce nu poate fi înlăturată decât prin înscrierea în fals.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 63 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, care a reținut aceeași situație de fapt, precum și faptul că față de caracterul autentic al contractului în conținutul căruia s-a consemnat plata prețului - nu s-a făcut dovada contrară deși sarcina probei îi incumbă.
Instanța de apel a înlăturat apărarea conform căreia pârâta ar fi recunoscut neplata prețului printr-un înscris depus la dosar, considerând că respectiva declarație are un alt sens și privește alt dosar, din cuprinsul acestuia, rezultând că pârâta este de acord cu acțiunea ce face obiectul acelui dosar și nu poate constitui o recunoaștere a celor susținute de reclamantă.
împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a susținut următoarele critici, pretins a se încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
- Instanța a reținut în mod greșit că notarul a luat cunoștință de plata prețului prin propriile simțuri, iar în situația în care se aprecia că în cauză nu există suficiente probe, în virtutea rolului activ, putea să solicite dosarul nr. 6440/82/2009 al Tribunalului Suceava pentru verificarea contextului în care a fost depusă întâmpinarea.
- în dosarul menționat motivul acțiunii a fost același - neplata prețului -, iar acțiunea a fost promovată greșit, ca o acțiune în nulitate absolută.
- Nu s-au verificat și nu s-au luat în considerare actele contabile și nu s-a avut în vedere că pârâta nu a făcut dovada că s-a facturat suma respectivă, motiv pentru care mențiunea din contractul autentic rămâne fără suport.
Recursul este nefondat.
Deși recurenta a invocat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. se constată că singura critică veritabilă ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privește lipsa de rol activ a instanței, care nu a dispus probele pe care le considera necesare în lămurirea cauzei.
Celelalte susțineri ale recurentei ce vizează chestiuni de fapt nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar în această fază procesuală, instanța fiind strict limitată la analizarea motivelor de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Revenind la pretinsa lipsă a rolului activ al instanței se constată că recurenta este în eroare, în contextul în care prin cererea de apel nu a solicitat alte probe în dovedirea acțiunii, în conformitate cu art. 287 pct. 4 C. proc. civ.
Mai mult, apelanta avea posibilitatea de a complini această lipsă până la prima zi de înfățișare, însă nu a făcut-o.
în altă ordine de idei, constatând apelul în stare de judecată, instanța de apel s-a considerat lămurită asupra cauzei și nu i se poate imputa lipsa de rol activ câtă vreme apelanta - prin apărător - nu a propus probe, situație în care instanța nu se putea substitui acesteia.
în ce privește susținerile recurentei potrivit cu care s-ar fi omis a fi analizate actele contabile depuse la dosar, acestea nu pot constitui critici reale și, mai mult, o asemenea situație nu a fost invocată în calea de atac a apelului.
De asemenea, potrivit art. 1169 C. civ. sarcina probei incumbă reclamantului, respectiv celui care face o afirmație în instanță.
Pentru considerentele expuse înalta Curte a respins ca nefondat recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1211/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1356/2011. Comercial → |
|---|
