ICCJ. Decizia nr. 2720/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2720/2011
Dosar nr. 2743/1/2011
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamanta SC E.R. SRL Timişoara a chemat în judecată pe pârâtul M.P., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să constate intervenirea de drept a rezoluţiunii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între părţi la data de 26 aprilie 2007 şi să dispună obligarea pârâtului la restituirea avansului în cuantum de 50.000 Euro.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, iar pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de prezentare a dovezii din partea Primăriei, în sensul că imobilul ce forma obiectul contractului are destinaţia de intravilan arabil pentru construcţii sportive şi recreative. În ceea ce priveşte restituirea avansului achitat pârâtului, a arătat că s-a stipulat în contract restituirea avansului achitat, în situaţia în care terenul nu este inclus în P.U.G. din cauze neimputabile pârâtului.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969, art. 1020 şi art. 1320 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1629 din 3 februarie 2009, Judecătoria Timişoara a respins excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Timişoara şi excepţia prematurităţii acţiunii şi a admis acţiunea formulată de reclamantă, a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantă şi pârât la data de 20 aprilie 2007 cu privire la vânzarea unei suprafeţe de 29.800 mp teren pe raza localităţii Remetea Mare şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50.000 Euro, reprezentând avans preţ.
Judecătoria a analizat cu prioritate excepţiile invocate de către pârât şi a reţinut natura civilă a cauzei, în raport de care a respins atât excepţia de prematuritate, cât şi cea de necompetenţă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei a constatat că reclamanta este îndreptăţită să solicite desfiinţarea promisiunii de vânzare-cumpărare, întrucât pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate până la data stabilită în contract, 30 iunie 2007. De asemenea a dispus restituirea avansului de către pârât.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.P., iar Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 396/R din 13 noiembrie 2009 a admis recursul formulat de către pârât, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competenţă soluţionare Tribunalului Timiş.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., constatând că litigiul de faţă este neevaluabil în bani, ceea ce atrage competenţa tribunalului în primă instanţă.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 981/PI din 21 septembrie 2010 a respins excepţia de prematuritate şi a respins acţiunea formulată de către reclamantă.
În ceea ce priveşte excepţia de prematuritate, tribunalul a constatat că procedura de conciliere a fost corect realizată, prin executor judecătoresc.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat că termenul stabilit prin contract, respectiv 30 iunie 2007, este un termen alternativ, neputând fi considerată drept cauză de reziliere a contractului, neîndeplinirea obligaţiilor de către promitentul vânzător care şi astăzi este în termen pentru a prezenta dovada includerii terenului supus vânzării în intravilanul arabil al localităţii.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, a declarat apel reclamanta SC E.R. SRL Timişoara, prin care a criticat hotărârea primei instanţe, întrucât nu există nici un temei pentru a considera că termenul de 30 iunie 2007 ar fi unul alternativ, fiind un termen esenţial şi limită pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 27 din 25 ianuarie 2011, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi Â; a dispus obligarea pârâtului la restituirea avansului în sumă de 50.000 Euro, în echivalent în lei la data plăţii.
Curtea, analizând criticile formulate de către reclamantă a reţinut că, clauza referitoare la includerea terenului în Planul Urbanistic General al localităţii Remetea Mare, constituie o condiţie rezolutorie, guvernată de prevederile art. 1004, art. 1019 -1021 C. civ. În ceea ce priveşte termenul până la care trebuia îndeplinită această obligaţie, Curtea folosind metodele de interpretare a convenţiilor, a stabilit că termenul până la care trebuia stabilită condiţia includerii în P.U.G este 30 iunie 2007.
Împotriva deciziei sus menţionată a declarat recurs pârâtul M.P., în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii apelului şi respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin criticile formulate, recurentul a susţinut că instanţa de apel a realizat o interpretare eronată a clauzelor contractuale analizate, respectiv în ceea ce priveşte termenul prevăzut în contract, respectiv 30 iunie 2007, care în opinia recurentului reprezintă un termen alternativ până la care pârâtul putea îndeplini obligaţia de a include terenul în P.U.G . Deci, nu este vorba despre un termen expres. În oricare situaţie, în caz de îndoială, convenţia trebuia interpretată în favoarea celui care se obligă, potrivit art. 983 C. civ.
Antecontractul de vânzare-cumpărare este unul bilateral, astfel încât rezoluţiunea nu poate fi dispusă decât la cererea păr
ţii care a executat sau care se declară gata să execute contractul, ori în speţa de faţă, reclamanta nu a achitat diferenţa de preţ.
Recursul este nefondat .
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat ,,Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, pârâtul M.P. s-a obligat să vândă, liber de sarcini, terenul aflat în proprietatea sa, în sup. totală de 29.800 mp, iar reclamanta SC E.R. SRL Timişoara s-a obligat să achiziţioneze acest teren de la pârât.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este contractul prin care părţile, se obligă să încheie, în viitor, un contract tranSIativ de proprietate şi care doar cu titlu anticipativ poate conţine clauze cu privire la predarea bunului sau plata preţului.
Din acest punct de vedere, se constată că, consimţământul exprimat în cazul promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, poartă asupra încheierii în viitor a unui contract de vânzare-cumpărare.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată nefondată critica recurentului privind imposibilitatea instanţei de a dispune rezoluţiunea, în situaţia în care reclamanta nu a achitat diferenţa de preţ. Astfel, cadrul general în care transmisiunea se va efectua, urmează a se stabili prin contractul de vânzare-cumpărare, iar clauza privind stabilirea preţului are caracterul unei clauze anticipatorii.
În cadrul promisiunii de vânzare-cumpărare contraprestaţia urmărită de părţi este executarea obligaţiei de a face, de a încheia în viitor un contract tranSIativ de proprietate.
În aceste condiţii, consimţământul dat în promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, nu este susceptibilă de a transfera proprietatea, în aceste condiţii pârâtul nu poate invoca că reclamanta nu a plătit restul de preţ.
Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a invocat interpretarea eronată a clauzelor contractului, în sensul aprecierii termenului din 30 iunie 2007, ca fiind un termen exclusiv şi nu alternativ, astfel cum a fost intenţia părţilor.
Critica este nefondată.
Angajamentul de a încheia în viitor perfectarea vânzării a fost amânată explicit pentru o dată ulterioară, astfel cum a fost determinată prin contract.
Astfel, data de 30 iunie 2007 reprezintă termenul limită esenţial, pentru încheierea contractului definitiv de vânzare-cumpărare, în ipoteza îndeplinirii condiţiei rezolutorii privind includerea terenului în Planul Urbanistic General al localităţii Remetea Mare.
Argumentele instanţei de apel în ceea ce priveşte interpretarea clauzelor promisiunii de vânzare-cumpărare, având în vedere intenţia comună a părţilor, sunt corecte, având în vedere că aceasta a fost ca până la termenul limită din 30 iunie 2007, să fie perfectat contractul de vânzare-cumpărare, ceea ce presupunea îndeplinirea obligaţiei asumată de către pârât.
În ceea ce priveşte critica recurentului privind aplicarea dispoziţiilor art. 983 C. civ., Înalta Curte constată că această regulă de interpretare este aplicabilă în situaţia în care rămân îndoieli după aplicarea dispoziţiilor art. 979 şi art. 978 C. civ., care consacră regulile de interpretare în sensul care reiese din natura contractului sau în înţelesul în care clauzele pot produce un efect.
În raport de aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În ceea ce priveşte cererea formulată prin întâmpinare, de către intimata SC E.R. SRL Timişoara, privind acordarea de cheltuieli de judecată, urmează a fi respinsă, având în vedere că aceasta nu a fost dovedită .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.P. împotriva deciziei civile nr. 27 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Respinge cererea formulată de intimata SC E.R. SRL TIMIŞOARA privind acordarea cheltuielilor de judecată .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2717/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 70/2011. Comercial → |
|---|
