ICCJ. Decizia nr. 2716/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2716/2011
Dosar nr. 6274/2/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, reclamanta SC I.R.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL solicitând să se constate intervenirea rezilierii contractului de întreţinere şi service pentru sisteme de instalaţii nr. 132 din 30 noiembrie 2006, începând cu data de 1 august 2009, iar în subsidiar să se dispună rezilierea contractului ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, şi obligarea pârâtei la plata sumei de 36.466,89 Euro, reprezentând daune compensatorii ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul nr. 132 din 30 noiembrie 2006, prin care pârâta s-a obligat să presteze întreţinere şi service pentru sistemele de instalaţii cu funcţii sanitare, tehnice, de condiţionare a aerului, electrice, aer comprimat şi stingere incendiu care deservesc imobilul ce serveşte ca sediu al reclamantei. Obligaţiile pârâtei au fost menţionate în anexa 2 la contract. Datorită neîndeplinirii obligaţiilor de către pârâtă, au fost avariate chillerele, reclamanta solicitând repararea acestora. Datorită lipsei vreunui răspuns din partea pârâtei, reclamanta a solicitat rezilierea contractului. În dovedirea culpei pârâtei, reclamanta a invocat concluziile unei expertize extrajudiciare, iar întinderea pretenţiilor reclamantei a fost apreciată la contravaloarea pieselor de schimb şi a manoperei de reparaţie.
Prin sentinţa arbitrală nr. 105 din 29 aprilie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Analizând cererea de chemare în judecată, tribunalul a reţinut că rezilierea contractului nr. 132/2006 a intervenit prin notificarea de reziliere nr. 244s din 2 iulie 2009, cu nerespectarea termenului de 30 de zile, prevăzut în actul adiţional nr. 01 din 1 noiembrie 2008. Pe de altă parte, tribunalul a constatat că la data de 19 iunie 2009, s-a încheiat între părţi procesul verbal nr. S151, prin care pârâta a constatat defecţiunile semnalate de către reclamantă şi a făcut propuneri de remediere şi înlocuire a unor piese. Încheierea acestui proces verbal demonstrează faptul că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile, iar la data de 1 iulie 2009, pârâta a comunicat reclamantei oferta de înlocuire, etapă obligatorie pentru înlocuirea echipamentelor care nu se mai aflau în perioada de garanţie.
Concluzionând, tribunalul arbitral a arătat că reclamanta este cea care nu a respectat obligaţiile contractuale prevăzute de art. 3.1.4 din contract, nefiind în măsură să solicite rezilierea contractului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, petenta SC I.R.P. SRL a formulat acţiune în anulare împotriva hotărârii în anulare sus evocată, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 aprilie 2010.
În motivarea acţiunii în anulare, petenta a arătat că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât reclamanta a investit tribunalul arbitral cu o acţiune având două capete de cerere, fără a se pronunţa asupra celui de al doilea capăt de cerere care priveşte despăgubiri civile. Instanţa arbitrală a încălcat dispoziţiile Codului de procedură civilă, prin calificarea la dosar a unui raport de expertiză judiciară drept înscris.
Prin sentinţa comercială nr. 11 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că acţiunea în anulare este nefondată, întrucât tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra ambelor capete de cerere din acţiunea reclamantei, astfel încât nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor legale invocate referitoare la nemotivarea sentinţei arbitrale.
De asemenea, Curtea a constatat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 35811 C. proc. civ., cu referire la expertiza extrajudiciară prezentată de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC I.R.P. SRL Bucureşti, prin care a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea sentinţei arbitrale.
În motivarea recursului, recurenta a arătat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că sentinţa arbitrală nu este motivată, ceea ce rezultă din chiar modul de redactare a cererii de chemare în judecată care cuprinde două capete de cerere.
Cu referire la primul capăt al acţiunii, privind rezilierea contractului, arată că rezilierea a fost solicitată de către reclamantă, pentru neîndeplinirea serviciilor de întreţinere şi mentenanţă cu diligenţă şi eficienţă şi ca urmare a apariţiei situaţiei prevăzută de art. 2.3.1. lit. a) din contract privind remedierea unei defecţiuni în termen de 7 zile.
În ceea ce priveşte nemotivarea, recurenta susţine că instanţa arbitrală nu a motivat dacă a intervenit sau nu rezilierea, respectiv dacă s-a produs la 2 iulie 2009, dacă a intervenit ulterior sau nu a intervenit deloc. De asemenea, instanţa arbitrală nu a motivat în nici un fel lipsa vreunui răspuns de la pârâtă în intervalul de 7 zile.
Cu referire la cererea de acordarea a daunelor compensatorii, recurenta susţine că aceste daune au fost solicitate ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare de către pârâtă a obligaţiei de mentenanţă, fapt care a dus la defecţiuni majore şi la daune.
Instanţa de apel era obligată să reanalizeze cauza sub toate aspectele, în sensul de a stabili situaţia de fapt expusă, de a examina argumentele părţilor şi punctul de vedere al acestora şi raţionamentul logico juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
În raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a invocat că a fost aplicată greşit legea, în condiţiile în care instanţa arbitrală a procedat corect atunci când a calificat expertiza extrajudiciară ca fiind probă cu înscrisuri şi l-a avut în vedere la soluţionarea cauzei. Cu toate acestea, instanţa arbitrală nu motivează care este motivul pentru care această probă aflată la dosar nu a fost luată în calcul în motivarea sentinţei arbitrale.
Recursul este nefondat.
Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că se impun câteva precizări cu privire la explicitarea recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 aprilie 2010, pronunţată de către instanţa arbitrală, încheiere care a precedat sentinţa arbitrală. Astfel, ca şi sentinţele arbitrale, încheierile arbitrale pot fi desfiinţate numai prin acţiunea în anulare prevăzută de art. 364 C. proc. civ., introdusă împotriva hotărârii arbitrale, iar nu independent. În aceste condiţii, se constată că sentinţa arbitrală, cât şi încheierea atacată au făcut obiectul acţiunii în anulare, astfel încât încheierea atacată nu poate fi supusă căii de atac a recursului, urmând a fi analizată prin prisma motivelor de desfiinţare a hotărârii arbitrale.
Procedând la analiza cererii de recurs, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu subzistă, pentru considerentele care urmează :
Din redarea succintă a criticilor a fost readus spre analiză fondul litigiului, cu argumentele şi susţinerile care au fost făcute în faţa instanţei arbitrale, reluate apoi în acţiunea în anulare.
Acţiunea în anulare promovată împotriva unei hotărâri arbitrale este limitată sub aspectul posibilităţilor de promovare şi susţinere, numai la motivele procedural înscrise în art. 364 lit. a) â€" i) C. proc. civ.
Se observă din sentinţa pronunţată în acţiunea în anulare că instanţa a remarcat faptul că nu a fost invocat nici un motiv prevăzut pentru această procedură şi în consecinţă nu a trecut la examinarea fondului cauzei, analizat de instanţa arbitrală, ceea ce nu reprezintă un motiv care să atragă incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Faptul că instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare nu a examinat aspecte de fond, nu dă dreptul la critici în recurs care să depăşească prevederile art. 364 lit. a) â€"i).
Respectând aceste caracteristici ale acţiunii în anulare arbitrale, curtea de apel, analizează, distinct, fiecare dintre cele două motive de desfiinţare invocate, considerentele instanţei, chiar dacă, mai sintetice, sunt explicite, în deplină concordanţă cu soluţia adoptată.
Revenind la motivele de anulare invocate, dezlegarea dată de instanţă nu este susceptibilă de critică pentru aplicarea greşită a legii.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 364 lit. i), recurenta a invocate încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, în sensul că tribunalul arbitral a ţinut seama de concluziile expertizei judiciare prezentate de reclamantă, ca de un înscris, or tribunalul arbitral a apreciat probele în condiţiile art. 35811 C. proc. civ., însă intima convingere nu este o chestiune independentă de situaţia de fapt stabilită, astfel cum susţine recurenta.
Cu privire la probatoriile administrate, tribunalul arbitral şi-a motivat punctul de vedere, referitor la pertinenţa lor.
Înalta Curte, pentru raţiunile mai sus înfăţişate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.R.P. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 11 din 8 februarie 2011 şi încheierii de şedinţă din 22 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2714/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2717/2011. Comercial → |
|---|
