ICCJ. Decizia nr. 3461/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr. 7600/1285/2010, reclamanta SC J.I.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC A.B.R. SA - Sucursala Cluj, C.F. și R.E. anularea scrisorii de garanție bancară nr. X din 23 aprilie 2008 emisă de către pârâta A.B.R. SA - Sucursala Cluj în favoarea pârâtului R.E. și a scrisorii de garanție bancară nr. Y din 23 aprilie 2008 emisă de aceeași instituție bancară în favoarea pârâtului C.F.
Tribunalul Comercial Cluj, prin Sentința comercială nr. 2247 din 07 aprilie 2011, a respins excepția necompetenței generale a instanțelor române și a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj, declinând competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, reținând prevederile art. 28 din regulile uniforme pentru garanții la cerere și constatând că acestea au fost emise de către SC A.B.R. SA București, în calitate de garant; în aceste condiții, competența de soluționare revine instanței de la sediul garantului, respectiv Tribunalul București.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția necompetenței generale ca neîntemeiată, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC J.I.E. SRL și pe pârâții SC A.B.R. SA - Sucursala Cluj, C.F. și R.E. în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, față de dispozițiile art. 5, 7 și 10 pct. 4 C. proc. civ.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Asupra conflictului negativ de competență de față, înalta Curte reține următoarele:
în speță, pentru determinarea judecătoriei competente teritorial, se vor avea în vedere prevederile art. 5 și 7 alin. (1) C. proc. civ. care conțin regula de drept comun privind introducerea cererii de chemare în judecată la instanța domiciliului pârâtului, iar dacă pârâtul este o persoană juridică de drept privat, la instanța sediului ei principal.
Art. 7 alin. (2) C. proc. civ., care conține reguli cu privire la competența teritorială alternativă, stabilește că cererea se poate face și la instanța locului unde persoana juridică de drept privat are reprezentanța pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.
Cum calitate procesuală pasivă în prezenta cauză justifică pârâta SC A.B.R. SA - Sucursala Cluj și nu SC A.B.R. SA, înalta Curte apreciază că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Specializat Cluj în raza căruia își are sediul social pârâta.
Totodată, în cazul obligațiilor comerciale, potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în afara de instanța de la sediul pârâtei, cererea mai poate fi introdusă la instanța unde obligația a luat naștere sau la instanța locului plății, iar, potrivit art. 12 din același act normativ, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente; astfel fiind, instanța locului plății sesizată de reclamant nu era îndreptățită să analizeze competența teritorială și să se considere necompetentă.
Față de aceste considerente, înalta Curte, conform art. 22 C. proc. civ., a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Specializat Cluj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3671/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3460/2011. Comercial → |
|---|
