ICCJ. Decizia nr. 3453/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul București - secția a VI-a comercială prin Sentința comercială nr. 13321 din 18 noiembrie 2009 a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată formulată de reclamantul N.C.D. în contradictoriu cu pârâtele SC D.C. SA București, C.E. și BRD - G.S.G. SA București, ca neîntemeiată.
în fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că între părți a fost încheiat Contractul de cesiune autentificat sub nr. 576 din 22 martie 1999 la BNP T.V., având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 400 acțiuni nominative deținute de cedent la BRD SA în valoare totală de 10.000.000 RON.
La acest moment reclamantul nu avea calitatea de salariat al băncii necesară dobândirii calității de acționar iar acțiunile BRD deținute de salariații acestei societăți au devenit liber transferabile la Bursa de Valori București începând cu 18 martie 2001, evidența acțiunilor fiind ținută de Registrul Român al Acționarilor.
Prin acțiunea astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 368.537,79 RON reprezentând contravaloarea actualizată a prețului acțiunilor și contravaloarea dividendelor aferente anilor 2000 - 2007, invocând răspunderea civilă delictuală în temeiul art. 998 - 999 C. civ.
Cererea completatoare referitoare la dividendele aferente anului 2009 a fost considerată tardiv formulată.
în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C.E. s-a reținut că în mod greșit reclamantul a invocat răspunderea civilă delictuală, atâta timp cât obligațiile încălcate generatoare ale prejudiciului reprezintă obligații contractuale.
Referitor la acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele BRD - G.S.G. și SC D.C. SA deși reclamantul în mod corect și-a întemeiat acțiunea pe prevederile răspunderii civile delictuale probele administrate în cauză nu relevă săvârșirea de către pârâte a unor fapte ilicite.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 441 din 28 septembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantului N.D. împotriva încheierii de ședință din 23 octombrie 2009 și a Sentinței comerciale nr. 13321 din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
Pentru a decide astfel, s-a stabilit că prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2009, în care sunt consemnate dezbaterile, prin care s-a amânat pronunțarea și care face parte integrantă din sentința comercială apelată, s-a apreciat ca fiind tardiv formulată cererea precizatoare a reclamantului cu privire la includerea valorii dividendelor aferente anului 2002. Afirmarea unor pretenții pentru o perioadă distinctă, ce nu a fost precizată în cererea de chemare în judecată inițială și care a fost precizată ulterior, reprezintă o cerere completatoare care este supusă exigențelor menționate de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. Chiar reclamantul a precizat în motivele de apel că respectiva cerere este una nouă și are caracterul unei cereri separate de chemare în judecată.
Au fost preluate în esență, referitor la celelalte motive de apel, toate argumentele primei instanțe.
împotriva Deciziei comerciale nr. 441 din 24 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială au promovat recurs atât reclamantul N.D. cât și pârâta BRD - G.S.G. SA București, care au criticat sub aspectul nelegalității aceiași hotărâre judecătorească după cum urmează.
Recurentul-reclamant N.D. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a evocat împrejurarea că obligația instituită de o instanță de a interzice pârâtei C.E. să efectueze orice act de tranzacție cu privire la un număr de 400 acțiuni nominative deținute de aceasta la BRD, ce au făcut obiectul Contractului de cesiune autentificat sub nr. 576 din 22 martie 1999 reprezintă o interdicție imperativă, expresă și necondiționată de a nu face, iar încălcarea acestei interdicții are drept consecință nu o răspundere contractuală ci o răspundere civilă delictuală bazată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ.
D.C., fost R.R.A. SA, a încălcat obligațiile legale imperative în materie, nu le-a respectat și nu le-a aplicat corect, astfel că în mod culpabil a creat direct și neechivoc posibilitatea pârâtei, persoane fizice de a prejudicia pe reclamant.
La rândul ei BRD SA avea obligația de a transmite către R.R.A. SA toate datele existente în Registrul Acționarilor și garantarea pentru exactitatea, realitatea și integralitatea informațiilor furnizate, existând o culpă evidentă în acest sens.
Recurenta-pârâtă BRD - G.S.G. SA a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei criticate, în sensul obligării reclamantului N.D. la plata onorariului de avocat în apel, așa cum rezultă din Contractul de asistență juridică nr. 43229 din 6 mai 2010 aflat la dosarul cauzei.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenți, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului N.D. și a admite recursul pârâtei BRD - G.S.G. SA împotriva aceleiași decizii, pentru următoarele considerente.
Inițial, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială sub nr. 4/3/2008 reclamantul N.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.C. (R.R.A. și C.E. obligarea în solidar la plata sumei de 345.152 RON reprezentând prejudiciu produs ca urmare a nerespectării hotărârilor judecătorești și a tranzacționării acțiunilor reclamantului, invocându-se ca temei de drept dispozițiile art. 112 C. proc. civ. și art. 1076 C. civ.
Ulterior, la termenul din 28 martie 2008 reclamantul a depus o cerere precizatoare a acțiunii, prin care a cerut introducerea în cauză a pârâtei BRD - G.S.G. și a apreciat că în prezenta cauză temeiul obligării la repararea prejudiciului suferit îl constituie răspunderea civilă delictuală conform art. 998 - 999 C. civ., faptă ilicită constând în neîndeplinirea obligațiilor de servicii în ceea ce privește înscrierea interdicției de tranzacționare a acțiunilor în registrul acționarilor al BRD - GSG și neînștiințarea despre această măsură a R.R.A.
Este adevărat că prin Contractul de cesiune autentificat sub nr. 576 din 22 martie 1999 la Biroul Notarului Public T.V. între C.E. în calitatea de cedent și N.D. în calitatea de cesionar au fost cesionate un număr de 400 acțiuni nominative deținute la BRD SA în valoare totală de 10.000.000 RON. Prin această convenție s-a precizat că dividendele aferente acțiunilor cesionate revin cesionarului de la data semnării contractului, că s-a primit în întregime de la cesionar contravaloarea acțiunilor cesionate iar modificarea în mod corespunzător în Registrul acționarilor privind cesiunea acestor acțiuni se va face de la data când contractul și statutul societății vor permite această operațiune, cesionarul subrogându-se în toate drepturile și obligațiile ce revin unui acționar al BRD SA.
Din această perspectivă, corect au reținut instanțele judecătorești anterioare că pentru pârâta C.E. răspunderea este numai de natură contractuală, atât în concordanță cu prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data de 18 martie 2001, când dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmitea prin declarație făcută în registrul acționarilor emitentului, subscrisă de cedent și de cesionar și prin mențiunea făcută pe acțiune, dar și potrivit art. 10 alin. (2) din Statutul BRD.
Prin efectele sale Sentința civilă nr. 1419 din 7 martie 2001 pronunțată de Judecătoria Slatina județul Olt, chiar dacă a admis cererea de ordonanță președințială a reclamantului N.D. împotriva pârâtei C.E., interzicând pârâtei să efectueze orice tranzacții cu privire la acțiunile ce au făcut obiectul contractului de cesiune descris anterior, nu este suficientă a determina incidența prevederilor art. 998 - 999 C. civ.
Nu sunt justificate nici criticile vizând atragerea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților BRD - G.S.G. SA și SC D.C. SA București, din examinarea probelor existente la dosarul cauzei rezultând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile imperative în materie, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției.
Constant, prin întâmpinările depuse, pârâta BRD - G.S.G. SA a precizat că la data de 12 septembrie 2000 în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori, în vigoare la acea dată, între R.R.A. și bancă a fost încheiat procesul verbal de predare primire a Registrului Băncii Române pentru Dezvoltare SA, iar reclamantul nu a cerut bancă, până la data predării gestiunii acțiunilor înscrierea sa în Registrul Acționarilor BRD.
Recursul pârâtei BRD - G.S.G. SA este întemeiat, deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Reglementările cuprinse în art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.
A fost făcută pe deplin dovada că între SC BRD G.S.G. SA și Societatea Civilă de Avocați "T.N. & A." a fost încheiat un singur Contract de asistență juridică, cu numărul 43229 din 6 mai 2010 având ca obiect asistență juridică, reprezentare și susținere, redactare întâmpinare și combaterea apelului declarat de N.D. în fața Curții de Apel București, secția a V-a comercială în dosar, iar onorariul de avocat a fost efectiv plătit pentru prestația depusă.
Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.D. împotriva Deciziei nr. 441 din 28 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. a admis recursul pârâtei BRD - G.S.G. SA București împotriva aceleiași decizii pe care a modificat-o în parte, în sensul că a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3459/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3440/2011. Comercial → |
|---|
