ICCJ. Decizia nr. 413/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 413/2011
Dosar nr. 2664/3/2008
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI LOCUINŢELOR a chemat în judecată pe pârâta SC S. 2000 SRL GALAŢI şi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 40.000 Euro fonduri PHARE şi 80,89 Euro comisioane reprezentând suma virată cu titlu de finanţare nerambursabilă în baza contractului de grant RO 007.02.01.0013, solicitând şi rezilierea acestui contract de către autoritatea contractantă în baza art. 11 alin. (3) din Condiţiile generale ale contractului de grant; de asemenea s-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii de întârziere în cuantum de 1.541,85 Euro, conform art. 18 alin. (3) din Condiţiile generale, plătibilă la data expirării termenului de plată acordat de reclamantă şi până la achitarea în întregime a debitului.
Sentinţa Tribunalului Bucureşti,secţia a VI-a comercială.
Instanţa de fond prin sentinţa comercială nr. 4054 din 12 martie 2009, a respins excepţia prematurităţii acţiunii ca neîntemeiată; a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata sumei de 40.000 Euro, fonduri Phare, 80,89 Euro comisioane, sume echivalente în lei la cursul oficial al BNR din data plăţii, reprezentând contravaloare finanţare nerambursabilă în temeiul contractului RO 0007.02.02.01.0013 şi 1.541,85 Euro echivalent în lei la cursul oficial al BNR din data plăţii, contravaloare dobândă la 24 ianuarie 2008 şi în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că indicatorii proiectului ,,Modernizarea şi extinderea activităţilor complexului M.", pentru care pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil în baza contractului de grant sus menţionat de către Agenţia de Implementare ADR SUD EST, nu au fost realizaţi, reţinându-se anumite nereguli prin Nota de fundamentare nr. 017A din 20 septembrie 2004. În consecinţă, tribunalul a constatat că în mod legal reclamanta a procedat la rezilierea contractului conform art. 11 alin. (3) din Condiţiile generale ale contractului, pârâta fiind înştiinţată cu adresa nr. 12468 din 23 mai 2005. În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ., tribunalul a apreciat întemeiată acţiunea cu consecinţa recuperării contravalorii împrumutului cu dobânzile aferente.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii, tribunalul a respins-o având în vedere că procedura concilierii Comisiei Europene , prevăzută de contractul încheiat între părţi, această obligaţie este prevăzută facultativ şi nu expres.
Apelul. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Împotriva sentinţei comerciale nr.c4054 din 12 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat apel pârâta.
Apelul a vizat soluţionarea greşită a excepţiei preamaturităţi cererii, deoarece procedura concilierii presupunea trei etape, aşa cum au fost convenite prin art. 13 alin. (2) din contract. În al doilea rând apelanta a susţinut că au fost reţinute greşit aspectele esenţiale pentru rezilierea contractului şi anume conflictul de interese, neprezentarea unor documente şi neindentificarea unor bunuri achiziţionate la locul de implementare. Din acest punct de vedere au fost greşit interpretate probatoriile administrate în cauză, nefiind luate în considerare certificatele de origine.
Prin Decizia comercială nr. 206 din 29 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată.
Curtea a stabilit că primul motiv de apel referitor la lipsa procedurii prealabile a concilierii este neîntemeiat, întrucât părţile au stabilit modul de adresare către Comisia Europeană ca o facultate la latitudinea lor, iar nu ca o obligaţie cu consecinţe pe tărâm procedural.
Cu referire la celelalte critici formulate în apel, Curtea a constatat că sunt fondate, prima instanţă neprecizând care au fost dovezile care au condus la rezilierea contractului. Înscrisurile menţionate de către instanţa de fond, nota de fundamentare şi adresa de reziliere nu fac dovada neregulilor sau a încălcării obligaţiilor asumate. Conflictul de interese nu rezultă de plano din calitatea de asociat a doamnei P.C., care a dobândit-o ulterior încheierii contractului.
Cu privire la neprezentarea de către pârâtă a unor documente solicitate, Curtea a apreciat că instanţa de fond a încălcat rolul activ, sancţionând pârâta cu neluarea în seamă a unor înscrisuri care nu au fost certificate. Cu privire la bunurile achiziţionate, pârâta a prezentat certificate de provenienţă şi facturi fiscale ce dovedesc dobândirea lor. De asemenea, Curtea a reţinut că nu rezultă modul în care reclamanta a solicitat pârâtei remedierea problemelor în termenul stabilit, ulterior controlului efectuat în cursul anului 2004. În esenţă, Curtea a constatat că instanţa nu a analizat modul de îndeplinire a obligaţiilor.
Recursul.
Împotriva deciziei nr. 206 din 29 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI, în susţinerea căruia a invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticând Decizia pe considerentul că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în speţă contractul de grant.
În esenţă prin argumentele dezvoltate, recurenta a susţinut în ceea ce priveşte conflictul de interese că fapta administratorului pârâtei, ca în timpul perioadei de implementare să intre în acţionariatul SC G.M. SRL, de la care a achiziţionat cea mai mare parte a echipamentelor finanţate din fonduri Europene, reprezintă o încălcare a art. 4 din Condiţiile Generale ale Contractului. Din acest punct de vedere, conflictul de interese este evident, existând identitate între administratorul achizitorului şi acţionarul furnizorului. Reclamanta invocă în sprijinul acestei critici clauza de etică nr. 23.3 din caietul de sarcini pentru licitaţia de echipamente. De asemenea, reclamanta a arătat că pârâta nu şi-a respectat nici obligaţia de informare a Autorităţii Contractante cu privire la potenţialul conflict de interese - obligaţie prevăzută de teza a doua a articolului sus menţionat.
A doua critică este reprezentată de neprezentarea documentelor solicitate, respectiv certificatele de origine a echipamentelor achiziţionate. Reclamanta a arătat că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de apel că această probă a fost răsturnată în condiţiile în care înscrisurile depuse nu conţin certificatele de origine solicitate pârâtei. Dovada originii se face pe baza unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 ce va fi eliberat de autorităţile vamale ale ţării exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului. În esenţă acesta a fost motivul rezilierii contractului.
A treia critică este reprezentată de faptul că lipsa bunurilor achiziţionate de la locul de implementare al proiectului, nu îndeplineşte cerinţa atingerii obiectivului propus şi anume dezvoltarea unei activităţi de producţie alimentară.
Pe de altă parte, recurenta a arătat că instanţa de apel a lipsit de valoare şi notele de fundamentare întocmite de ofiţerii agenţiei de implementare.
Din examinarea criticilor aduse deciziei atacată Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele care urmează :
Pentru a determina dovezile care urmează a fi reţinute pentru rezilierea contractului şi analizarea modului de îndeplinire a obligaţiilor de către pârâta SC S. 2000 SRL GALAŢI, Înalta Curte urmează a face precizări prealabile privind obiectul contractului care constituie izvorul obligaţiilor din care s-a născut litigiul.
Între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul nr. RO 0007.02.02.01.0013 între Autoritatea Contractantă şi SC S. 2000 SRL GALAŢI în calitate de beneficiar.
Conform proiectului aprobat, respectiv Anexa 1 la contract, pârâta s-a angajat să atingă următorii indicatori de rezultat: extinderea şi modernizarea terasei restaurantului M., prin crearea unei secţii de produse de panificaţie – patiserie şi a spaţiului destinat cafenelei şi dotarea cu vase şi instalaţii speciale de catering şi mijloc de transport.
Pentru atingerea acestor indicatori, pârâta avea obligaţia implementării unor activităţi, menţionate în Anexa 1 la contract.
La sfârşitul perioadei de implementare, Agenţia de Implementare A.D.R. Sud Est, prin ofiţerii săi a constatat că indicatorii proiectului nu au fost atinşi, în sensul că la locul de implementare nu au fost identificate o serie de echipamente, stabilindu-se un nou termen la 15 septembrie 2004. Ulterior prin Nota de fundamentare nr. 017A din 20 septembrie 2004 au fost constatate o serie de nereguli privind licitaţia pentru achiziţia lucrărilor de construcţii aferente linie bugetare 6.3, fiind analizate din punct de vedere tehnic şi justificativ documentele justificative pentru cheltuirea finanţării.
Toate aceste aspecte au fost aduse la cunoştinţa reclamantei de către Autoritatea de Implementare instituţie creata cu scopul de a contribui la facilitarea absorbţiei fondurilor de tip structural atât prin activitatea de promovare a identităţii regionale cat si prin administrarea programelor Europene care fac parte din strategia de pre-aderare elaborata de Uniunea Europeana. Agenţia funcţionează in condiţiile Legii nr. 315/2004 si in conformitate cu prevederile statutului de organizare si funcţionare aprobat de Consiliul de Dezvoltare Regionala. Agenţia este un organism ca structura executiva a Consiliului de Dezvoltare Regionala a Regiunii de Sud - Est.
În aceste condiţii, având în vedere că Agenţia de Implementare reprezintă instituţia însărcinată cu administrarea programelor Europene, nu se poate afirma că notele de fundamentare întocmite de A.D.R nu sunt suficiente pentru dovada neîndeplinirii unor obligaţii, astfel cum se reţine în considerentele deciziei din apel. Prin intermediul acestor agenţii se verifică modul de implementare al proiectelor, iar înscrisurile care emană reprezintă rezultatul monitorizării efective şi la faţa locului a proiectului.
Pornind de la această premisă, potrivit căreia înscrisurile emise de Agenţia de Implementare prezintă o mare relevanţă în ceea ce priveşte modul de implementare al proiectului, Înalta Curte constată întemeiate motivele de reziliere al contractului de grant.
Astfel, art. 4 din Condiţiile generale instituie în sarcina beneficiarului o dublă obligaţie, de a evita ,,orice conflict de interese" şi de a informa Autoritatea Contractantă despre orice situaţie care ar determina sau ar putea determina apariţia oricărui asemenea conflict de interese. În concluzie, răspunderea beneficiarului intervine şi pentru culpa cea mai uşoară în situaţia apariţiei unui asemenea conflict. Ori, în situaţia în care, în timpul perioadei de implementare a contractului de grant, administratorul beneficiarului contractului, respectiv doamna P.C., a permis participarea la licitaţie a SC G.M. SRL, societate în care a devenit acţionar la data de 10 martie 2004, societate de la care a achiziţionat echipamente, reţinerile instanţei de apel sunt greşite, fiind încălcată obligaţia de diligenţă prevăzută de prima teza a articolului sus evocat.
Analizând al doilea motiv de reziliere invocat de către reclamantă, respectiv neprezentarea de către pârâtă a certificatelor de origine a echipamentelor achiziţionate, în sensul că pârâta nu a făcut dovada originii bunurilor achiziţionate în condiţiile reglementate de Condiţiile generale aplicabile contractelor cu finanţare nerambursabilă Înalta Curte constată că din acest punct de vedere, instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Condiţiile generale ale contractului. În conformitate cu aceste dispoziţii, certificatele de origine trebuie să fie emise de autoritatea competentă din ţara de origine a bunului, iar înscrisurile depuse de către reclamantă la filele 38-66 din dosarul de fond nu îndeplinesc aceste condiţii.
Al treilea motiv de reziliere al contractului este de asemenea întemeiat, în condiţiile în care bunurile achiziţionate de către pârâtă nu au fost găsite la locul de implementare al proiectului, în condiţiile în care lipsa acestora face dovada că acestea nu au fost utilizate în scopul implementării proiectului.
În raport de dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ., faţă de neîndeplinirea culpabilă a susmenţionatelor obligaţii de către pârâtă, în speţă devin incidente dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Condiţiile generale ale contractului, cu consecinţa recuperării împrumutului cu dobânzi aferente.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând că Decizia atacată intră sub incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite prezentul recurs şi va modifica Decizia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei fondului pe care o menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 206 din 29 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC S. 2000 SRL GALAŢI împotriva sentinţei comerciale nr. 4054 din 12 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o menţine .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 189/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 414/2011. Comercial → |
|---|
