ICCJ. Decizia nr. 435/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 435/2011
Dosar nr. 944/1/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC O.L.I. SRL., a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 680.000.000 ROL, a îmbunătăţirilor aduse atelierului de tâmplărie şi utilajelor evaluate la 200.000.000 ROL şi instituirea unui drept de retenţie asupra acestui imobil până la plata sumelor datorate.
Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei care reprezintă lipsa de folosinţă a imobilului şi a utilajelor.
Tribunalul Argeş, prin Sentinţa nr. 669/C din 21 mai 2004, a admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.002.235.467 ROL cu titlu de preţ reactualizat şi dobânzi, şi la plata sumei de 357.480.576 ROL contravaloare reparaţii la utilaje şi la atelierul de tâmplărie, a obligat pe reclamantă la plata sumei de 260.841.208 ROL reprezentând contravaloare chirie, a respins cererea privind acordarea dreptului de retenţie şi compensând în parte cheltuielile de judecată, a obligat pe pârâtă la 10.425.961 ROL cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că printr-un contract de vânzare - cumpărare reziliat de instanţele judecătoreşti, reclamanta în calitate de cumpărător a plătit preţul care urmare a desfiinţării contractului trebuie să fie restituit reactualizat şi cu dobânda aferentă, iar îmbunătăţirile şi lucrările de reparaţii executate - care reprezintă o creştere a valorii bunurilor - a căror valoare a fost stabilită prin expertiză, trebuie la rândul lor restituite reclamantei.
A mai reţinut instanţa că pârâta este îndreptăţită să solicite atât contravaloarea lipsei de folosinţă a utilajelor cât şi a atelierului.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005, a admis apelul reclamantei, a modificat sentinţa obligând pe pârâtă la plata sumelor de 1.043.609.778 ROL cu titlu de preţ reactualizat, 174.707.969 ROL dobânzi şi 424.738.750 ROL îmbunătăţiri la imobil, a compensat cheltuielile de judecată şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 11.080.390 ROL, a respins apelul pârâtei şi a obligat-o la 16.836.824 ROL cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că atât preţul plătit cât şi dobânzile acestuia şi lipsa de folosinţă a imobilului sunt datorate de părţi de la data de 20 decembrie 2002, astfel încât calculul reactualizat al preţului şi dobânzile vor avea în vedere această dată iar în privinţa valorii îmbunătăţirilor va fi avută în vedere data de 23 iunie 2003 dată până la care reclamanta a folosit imobilul.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că lucrările de reparaţii nu pot fi considerate îmbunătăţiri pentru că nu au sporit valoarea imobilului, expertul nu a calculat lipsa de folosinţă a terenului aferent construcţiei şi nu au fost acordate despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a utilajelor.
Pe de altă parte recurenta critică modul de calcul al pretenţiilor, efectuat în raportul de expertiză.
Astfel, susţine recurenta, nu s-au avut în vedere dispoziţiile Cap. III din contract, acordându-se ilegal reactualizarea preţului; greşit s-au acordat despăgubirile pentru îmbunătăţirile aduse după cum greşit s-au acordat despăgubirile pentru lipsa de folosinţă a construcţiei şi terenului.
În şedinţa publică din 6 decembrie 2006, în considerarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, instanţa de recurs a dispus suspendarea judecăţii cauzei, avându-se în vedere deschiderea procedurii insolvenţei asupra reclamantei - intimate, măsură procesuală menţinută prin încheierile din 20 februarie 2008, 12 noiembrie 2008, 6 mai 2009 şi 9 decembrie 2009.
Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 6 octombrie 2010, constatându-se ridicarea dreptului de administrare asupra debitorului, a administratorului judiciar SC S. SA. şi înlocuirea acesteia cu SC P.L. IPURL care concluzionează asupra plăţilor efectuate conform planului de distribuire între creditori, urmată de radierea societăţii reclamante.
Recursul va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Dispoziţiile art. 41 C. proc. civ. statuează asupra posibilităţii oricărei persoane care are folosinţa drepturilor civile, să fie parte în judecată.
Definind capacitatea de folosinţă ca aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii, apare justificat ca odată cu încetarea personalităţii ei juridice, să sfârşească existenţa ei.
În această măsură stabilindu-se lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridice cu răspundere limitată, exercitarea căii de atac a recursului devine nefondată.
Evocarea prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 nu este pertinentă în condiţiile exercitării procedurii speciale a insolvenţei (Legea nr. 85/2006) dar şi a dispoziţiilor art. 262 - 263 din Legea nr. 31/1990, astfel încât atragerea răspunderii reprezentantului societăţii lichidate şi radiate nu este posibilă în actuala situaţie procesuală.
Aşa fiind, admiţând excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei - reclamante, în condiţiile art. 41 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat împotriva Deciziei nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei - reclamante SC O.L.I. SRL. Albeşti, şi, în consecinţă, respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA. Curtea de Argeş - prin lichidator judiciar S.C. P.L. IPURL Piteşti împotriva Deciziei nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 887/COM/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 437/2011. Comercial → |
|---|
