ICCJ. Decizia nr. 314/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 314/2011
Dosar nr. 63/36/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1/COM, pronunţată la data de 13 aprilie 2010, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 37, pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim la data de 4 decembrie 2009, formulată de reclamanta SC F.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC I.T. SRL.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă de control judecătoresc a reţinut că nu este întemeiat motivul de anulare privind pronunţarea unei hotărâri arbitrale în temeiul unei convenţii nule sau inoperante şi nici inadmisibilitatea sau prematuritatea acţiunii arbitrale nu poate fi reţinută, întrucât procedura concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., este o procedură proprie contenciosului comercial de competenţa instanţelor judecătoreşti, care nu se aplică litigiului arbitral, dacă părţile nu au stabilit de comun acord aplicarea acestei proceduri, chiar şi atunci când, în conformitate cu art. 341 C. proc. civ., au convenit o procedură de încercare de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă, înţelegere care nu cuprinde în sensul literal al termenului de „procedură” vreun ansamblu de reguli, termene sau condiţii a căror nerespectare să poată fi opusă de o parte celeilalte părţi, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a încercat să rezolve amiabil litigiul.
Instanţa a considerat că nici motivul în anulare privind nepronunţarea asupra lucrului cerut, respectiv asupra cererii de înscriere în fals şi asupra cererii de încuviinţare a expertizei grafoscopice, nu este întemeiat, având în vedere, pe de o parte, că determinarea situaţiei de minus petita se face prin raportare la obiectul cererii, iar, pe de altă parte, că, deşi tribunalul arbitral a prorogat discutarea acestor cereri până după efectuarea suplimentului la raportul de expertiză, la termenul din 27 noiembrie 2009 pârâta reconvenientă a precizat că nu mai are probe de solicitat, apreciind că i se poate acorda cuvântul pe fond.
Referitor la susţinerea nesemnării hotărârii arbitrale, instanţa a reţinut că aceasta nu se verifică, întrucât menţionata hotărâre este semnată de arbitrii, supraarbitrii şi asistentul arbitral.
Instanţa de control judecătoresc a considerat că nici motivul referitor la caducitate nu poate fi primit, având în vedere că, în lipsa unei convenţii exprese a părţilor cu privire la termenul de soluţionare a litigiului arbitral, intervenită, fie în cuprinsul convenţiei arbitrale, fie, separat, într-o înţelegere ulterioară privind organizarea arbitrajului, devin aplicabile prevederile art. 33 din Regulamentul Curţii, potrivit cu care, hotărârea trebuie să fie pronunţată în cel mult 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral, care, în speţă, a fost respectat, faţă de data de 29 iulie 2009 la care a fost legal constituit tribunalul arbitral, care a respins, în mod judicios, excepţia de caducitate a arbitrajului. Instanţa a arătat, de asemenea, că, din probele administrate, nu a rezultat că pronunţarea hotărârii arbitrale s-a făcut cu încălcarea ordinii publice a bunelor moravuri sau a dispoziţiilor imperative ale legii.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC F.C. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta nu a structurat şi dezvoltat motivele de recurs invocate, arătând, în esenţă, în motivarea cererii sale de recurs, că instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare nu a analizat motivele invocate, referitoare la faptul că reclamanta nu a făcut dovada că a încercat concilierea înainte de a se adresa tribunalului arbitral; că hotărârea arbitrală a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C. proc. civ., faţă de data constituirii primului tribunalul arbitral: 11 mai 2007; că instanţa arbitrală nu s-a pronunţat asupra cererii de înscriere în fals şi asupra cererii de administrare a expertizei grafoscopice; că hotărârea arbitrală nu este semnată de arbitri şi încalcă dispoziţiile imperative, referitoare la termenul de 5 luni în care tribunalul arbitral era obligat să se pronunţe şi „la faptul că o creanţă trebuie să fie certă”, considerând că, în raport cu aceste aspecte, prin hotărârea pronunţată, Curtea de Apel Constanţa a încălcat prevederile art. 364 lit. b), lit. e,) lit. g), lit. h) şi lit. i) C. proc. civ., critici ce se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi analizate.
Recursul este nefondat.
Examinarea considerentelor sentinţei recurate relevă că prima instanţă de control judecătoresc a răspuns fiecărui motiv dintre cele invocate în susţinerea acţiunii în anulare, argumentând, conform cerinţelor art. 251 pct. 5 C. proc. civ., soluţia respingerii acestora, aşa încât nu se justifică critica circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este de observat că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în cauză, în raport cu soluţionarea dată de instanţa de control motivelor invocate, prevăzute de art. 364 lit. b), lit. e), lit. f), lit. g) şi lit. i) C. proc. civ.
Astfel, împrejurarea că părţile, în conformitate cu art. 341 C. proc. civ., au stipulat în contract obligaţia de a încerca să rezolve amiabil, prin negociere, orice divergenţe în legătură cu derularea contractului, nu răspunde cerinţelor art. 364 lit. b), iar inadmisibilitatea sau prematuritatea acţiunii arbitrale nu-şi găseşte justificare, cât timp convenita încercare de rezolvare amiabilă a divergenţelor, de altfel realizată, nu a fost determinată strict sub aspectul unor condiţii de formă, fond sau termene.
Potrivit normei cu caracter dispozitiv prevăzută de art. 3533 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult cinci luni de la data constituirii sale, în situaţia în care părţile nu au stabilit prin convenţia arbitrală termenul arbitrajului, cazul în speţă.
Cum tribunalul arbitral se consideră constituit pe data ultimei acceptări a însărcinării de arbitru, de superarbitru sau, după caz, de arbitru unic, conform art. 3532 C. proc. civ., şi cum, în speţă, arbitrul desemnat de către pârâtă a renunţat la însărcinare la data de 24 iulie 2009, iar aceasta şi-a desemnat un nou arbitru la data de 29 iulie 2009, în mod corect s-a reţinut că, de la această dată, considerată momentul constituirii noului tribunal arbitral, începe să curgă termenul regulamentar pentru soluţionarea litigiului, care nu a fost depăşit, spre a impune aplicarea prevederilor art. 364 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.
Având în vedere că prin motivul prevăzut de art. 364 alin. (1) lit. f) se sancţionează încălcarea regulii înscrisă în art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căreia judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii, se constată că instanţa de control a apreciat corect că aspectele invocate în susţinerea acestui motiv nu constituie minus petita în sensul precitatului text legal.
Întrucât hotărârea arbitrală cuprinde semnăturile superaarbitrului, arbitrilor şi asistentului arbitral, conform cerinţelor art. 361 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., în mod judicios, prima instanţă de control judecătoresc a apreciat că nu se justifică invocarea motivului prevăzut de acest text legal pentru lipsa semnăturilor arbitrilor.
Nici critica încălcării art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. nu poate fi primită, dat fiind că recurenta nu a invocat şi dovedit încălcarea unor dispoziţii legale imperative în soluţionarea litigiului arbitral, cum corect s-a reţinut de către prima instanţă judecătorească.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1/COM din 13 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2736/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 315/2011. Comercial → |
|---|
