ICCJ. Decizia nr. 586/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 586/2011
Dosar nr. 1353/46/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, sub nr. 3102/208/2009, reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Argeş Piteşti, a chemat în judecată pe pârâta SC H.F. SRL, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 24.890 lei reprezentând contravaloarea sprijinului încasat necuvenit pentru finanţarea culturilor agricole din toamna anului 2007 şi plata sumei de 0,1% reprezentând majorări de întârziere datorată de la data notificării, pentru fiecare zi de întârziere, până la data efectivă a plăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 7779 din 18 noiembrie 2009 a Judecătoriei Piteşti a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Piteşti şi a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Argeş Piteşti. în contradictoriu cu pârâta SC H.F. SRL ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei nr. 7779/2009 pronunţată de Judecătoria Piteşti, a formulat recurs reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Argeş Piteşti, iar prin Decizia nr. 1025 din 11 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de A.P.I.A., Centrul Judeţean Argeş Piteşti, în favoarea Tribunalului Comercial Argeş.
Tribunalul Comercial Argeş, prin Decizia civilă nr. 171/R din 24 septembrie 2010 a declinat competenţa soluţionării recursului declarat de reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Argeş Piteşti, la Tribunalul Argeş.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în temeiul dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Piteşti pentru regulator de competenţă.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa nr. 57/2010 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş „completul specializat contencios administrativ".
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 şi art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 537/2004 întrucât dispunătorul raportului juridic ce face obiectul judecării este o instituţie publică, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A., care dispun de bani publici, sumele acordate pentru lucrările agricole fiind cheltuială bugetară.
Împotriva sentinţei nr. 57/2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a formulat recurs A.P.I.A., Centrul Judeţean Argeş Piteşti, arătând că în mod greşit s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului de către Tribunalul Argeş complet specializat Contencios Administrativ şi Fiscal în contextul în care litigiul are natură civilă, fiind de competenţa instanţei civile.
Este adevărat că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A. este o instituţie publică ce poate fi chemată să răspundă în faţa instanţei de contencios administrativ pentru calitatea actelor emise dar Legea nr. 554/2004 nu-i permite să formuleze cereri pentru încasarea unor sume necuvenite de către beneficiarii subvenţiei.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect a fost stabilită natura juridică a litigiului, a actului dedus judecăţii şi a raporturilor dintre părţile litigante având în vedere dispoziţiile art. 123/2006 şi Legea nr. 554/2004.
În temeiul OUG nr. 123/2006, statul oferă agricultorilor sprijin sub forma unor subvenţii iar beneficiarii subvenţiei pot fi persoane fizice sau juridice.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 123/2006 sumele necesare acordării sprijinului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale iar potrivit art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ, instituţia responsabilă pentru implementarea sprijinului financiar este Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A.
De asemenea, art. 17 alin. (2) din OUG nr. 123/2006 arată că sumele încasate necuvenit de beneficiarii subvenţiei se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
A.P.I.A. este o instituţie publică care dispune de bani publici în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din OUG nr. 123/2006 iar recuperarea sumelor încasate necuvenit este reglementată de art. 17 din acelaşi act normativ raportat la art. 2 şi art. 8 alin. (2) şi art. 3 din Legea nr. 554/2004.
În mod corect a fost stabilită competenţa prin sentinţa recurată având în vedere că litigiul dedus judecăţii vizează instituirea subvenţiei pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către beneficiari în raport de dispoziţiile art. 17 alin. (2) din OUG nr. 123/2006, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, respinge recursul declarat de reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Argeş Piteşti, împotriva sentinţei nr. 57/F-CC din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Argeş Piteşti, împotriva sentinţei nr. 57/F-CC din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 583/2011. Comercial → |
|---|
