ICCJ. Decizia nr. 658/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 658/2011
Dosar nr.13477/2/2005
Şedinţa Camerei de Consiliu din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, petenta SC P.A. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC O.R. SRL, să dispună restituirea cauţiunii în suma de 600.000.000 RON consemnată conform OP din 26 aprilie 2005 la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 2033/2005, având ca obiect suspendarea executării sentinţei comerciale nr. 977 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI - a comercială.
În motivarea cererii s-a arătat că în data de 1 iulie 2010, prin adresa transmisă de această instanţă petentei, s-a comunicat faptul că la registrul de valori se află consemnată suma de 600.000.000 RON, cu titlu de cauţiune, depusă de aceasta, în conformitate cu articolul 280 alin. (4) C. proc. civ., sens în care a formulat prezenta cerere de restituire a cauţiunii.
Prin încheierea de şedinţă din 13 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a cauţiunii formulată de petenta SC P.A. SA.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că petenta nu a făcut dovada soluţionării irevocabile a litigiului dintre părţi sau a faptului că nu se va formula de către creditoare o cerere de despăgubiri, deşi în cauză s-au acordat trei termene în acest sens, astfel, s-a apreciat că cererea de restituire a cauţiunii nu îndeplineşte condiţiile legale, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs petenta SC P.A. SA Otopeni, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului modificarea în tot a încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de restituire a cauţiunii şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Critica adusă încheierii atacate se referă în esenţă la faptul că, în mod greşit a fost respinsă cererea de restituire a cauţiunii, nefiind respectat principiul rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., care trebuie înţeles ca un principiu care conduce la aflarea adevărului şi în consecinţă, la pronunţarea unor hotărâri temeinice şi legale, ceea ce presupune că judecătorul este în drept să stăruie prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt şi de drept.
În acest context, susţine recurenta, instanţa de fond nu şi-a îndeplinit rolul activ cu care a fost investită şi în mod greşit a respins cererea de restituire a cauţiunii, deşi, în cauză au fost demonstrate demersurile efectuate pentru obţinerea dovezii privind soluţionarea irevocabilă a dosarului de fond, respectiv termenele stabilite de către arhiva instanţei pentru programări de scoatere de la beci a dosarului cauzei şi a mapei de sentinţe, pentru legalizarea cu menţiunea irevocabilă, care au însumat mai mult de o lună, fapt ce a condus la imposibilitatea de a depune la dosar, în termenele scurte stabilite de instanţă, decizia irevocabilă.
Mai susţine recurenta că aceste aspecte, în opinia instanţei, au evidenţiat culpa exclusivă a petentei care nu a făcut dovada soluţionării irevocabile a litigiului dintre părţi, fără să ia în considerare faptul că, iniţial se comunicase un număr greşit de dosar, ceea ce a condus iar la o nouă programare la arhivă, astfel că instanţa nu a lămurit împrejurările de fapt şi de drept pentru a pronunţa o soluţie temeinică şi legală în cauza de faţă.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Analizând recursul din perspectiva motivului invocat, respectiv încălcarea principiul rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., se constată că, în speţa de faţă, într-adevăr acest principiu nu şi-a atins scopul avut în vedere de legiuitor şi anume că „judecătorul are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză";.
În acest sens, se constată că petenta a depus diligente pentru dovedirea soluţionării irevocabile a litigiului dintre părţi, respectiv decizia nr. 1824 din 24 mai 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 17414/1/2005, prin care a fost soluţionată irevocabil sentinţa nr. 977 pronunţată la 28 februarie 2005 în Dosarul nr. 19787/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sentinţă, a cărei executare a fost solicitată a fi suspendată de către petentă, astfel că, sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., fiind îndeplinite condiţiile textului de lege mai sus evocat privind restituirea cauţiunii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul petentei SC P.A. SA Otopeni, va modifica decizia atacată, va admite cererea şi va dispune restituirea cauţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta SC P.A. SA OTOPENI împotriva încheierii din 13 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică şi în consecinţă:
Admite cererea şi dispune restituirea cauţiunii în sumă de 60.000 RON (600.000.000 RON), achitată cu OP din 26 aprilie 2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 668/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 654/2011. Comercial → |
|---|
