ICCJ. Decizia nr. 695/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1107 din 21 mai 2009, Tribunalul Harghita a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția netimbrării și excepția prematurității invocate de pârâtă, a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC P.L. SRL, fostă SC C.P. SRL, împotriva pârâtei SC S.T. SRL, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 227 din 17 iulie 2003 și a repus părțile în situația anterioară, a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânzi bancare aferente perioadei 8 august 2003-27 noiembrie 2008, conform pct.6 din contract și a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei, cu cheltuieli de judecată, reținând că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 227/2003, pârâta s-a obligat să livreze reclamantei, să monteze și să pună în funcțiune utilajele necesare pentru procesarea laptelui, în valoare totală de 47.000 Euro, iar reclamanta a achitat pârâtei, în acest scop, suma de 1.024.258.510 lei vechi, sumă recunoscută de pârâtă, care însă susține că a livrat reclamantei unele utilaje și componente ale liniei de pasteurizare, că, potrivit art. 6 alin. (3), alin. (7) lit. a) și alin. (5) din contract, pârâta avea obligația punerii în funcțiune a utilajelor, iar, conform art. 2, în 60 de zile de la primirea avansului, utilajul trebuia să fie montat, condiționat de asigurarea frontului de lucru necesar, respectiv, de pregătirea amplasamentelor și efectuarea branșamentelor de energie electrică, fapt ce trebuia constatat prin procesul-verbal semnat de ambele părți contractante.
Pârâta susține că această obligație nu a fost îndeplinită de reclamantă, dar din comunicarea aflată la fila 12 dosar rezultă că reclamanta, la data de 11 august 2003, a anunțat pârâta că a creat frontul de lucru, dar pârâta nu a dovedit încheierea procesului verbal. De asemenea, pârâta este de acord cu rezilierea contractului, însă din culpa cumpărătoarei, arătând că a livrat acesteia un cazan, mașină de ambalat lapte, părți componente ale liniei de pasteurizare, alte utilaje și a montat tâmplăria PVC în valoare de 119.632.884 lei, ceea ce s-a și achitat.
Instanța de fond a considerat că din moment ce părțile doresc rezoluțiunea contractului, urmează să admită cererea în acest sens, iar părțile să fie repuse în situația anterioară și că, reclamanta solicită suma de 1.450.966.596 lei vechi, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat pentru nerespectarea contractului - credite bancare, dobânzi și venituri ce nu au putut fi realizate. întrucât conform art. 6 alin. (3) din contract, s-a prevăzut că în cazul în care vânzătorul nu pune în funcțiune din vina sa la termenul stabilit în contract linia tehnologică, va suporta dobânzi bancare aferente perioadei respective, ratele prevăzute în anexa 2 la contract, astfel că, în contul prejudiciului pretins, pârâta a fost obligată la plata dobânzilor bancare aferente perioadei 8 august 2003 - 27 noiembrie 2008.
Cererea de instituire a sechestrului asigurător a fost respinsă, deoarece nu există creanță exigibilă, iar reclamanta nu a dovedit existența situației prevăzută la alin. (3) din art. 591 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC S.T.SRL Miercurea Ciuc, împotriva sentinței Tribunalului Harghita nr. 1107 din 21 mai 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut ca procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2009, în aplicarea art. 921C. proc. civ. și că reclamanta a cerut rezoluțiunea contractului invocând neîndeplinirea clauzei contractuale de către pârâtă, care, deși a fost notificată cu privire la crearea frontului de lucru, nu s-a prezentat și nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, deși i s-a virat, cu titlu de avans, suma de 1.024.258.510 lei vechi.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâta SC S.T.SRL Miercurea Ciuc, invocând motivele prevăzute de punctele 5, 6 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a reiterat criticile formulate în apel referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare în dosarul Tribunalului Harghita nr. 2051/96/2008 pentru termenul din data de 14 mai 2009, la incompatibilitatea doamnei judecător L.S. în a judeca de două ori cauza ce a format obiectul sus-menționatului dosar, la acordarea de către tribunal a ceea ce nu s-a cerut și, de asemenea, a invocat excepția prescripției extinctive în raport cu pretențiile solicitate de reclamantă și excepția lipsei calității procesuale active a SC P.L. SRL și a administratorului său, A.N.
In ce privește excepția prescripției extinctive se constată respectarea termenului general de prescripție de trei ani, acțiunea fiind introdusă la data de 28 februarie 2006, dobânzile bancare solicitate fiind aferente perioadei 8 august 2003-27 noiembrie 2008, iar, cu referire la excepția lipsei calității procesuale active a SC P.L. SA este de observat că, potrivit încheierii Registrului Comerțului nr. 60448/2003, menționata reclamantă este succesoarea SC C.P. SRL, semnatara contractului a cărui rezoluțiune s-a cerut, cu sublinierea că atât excepția prescripției extinctive, cât și excepția lipsei calității procesuale active nu au fost invocate în apel.
Cu privire la chestiunile ce vizează fondul, este de observat că recurenta a înțeles să critice, exclusiv, sentința pronunțată de instanța de fond, nicidecum decizia pronunțată în apel ce poate constitui obiect al recursului.
Criticile nelegalei îndepliniri a procedurii de citare ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cât și pretinsei incompatibilități a judecătorului de fond urmează a fi respinse, întrucât vizează judecata în primă instanță, iar critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căreia tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut nu poate face obiectul recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia numai hotărârea dată în apel este supusă recursului, calea extraordinară de atac neputând viza, deopotrivă, și sentința pronunțată de prima instanță.
Singura critică adusă Curții de Apel Târgu Mureș ce vizează nepronunțarea acestei instanțe cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.647,50 lei, achitate în dosarul nr. 506/43/2007, nu poate fi primită, întrucât instanța s-a pronunțat asupra acestora arătând că nu s-au dovedit.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3189/2011. Comercial → |
|---|
