ICCJ. Decizia nr. 72/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 72/2011
Dosar nr. 2269/1/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 897 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Harghita, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R.T.C. SRL ODORHEIU SECUIESC în contradictoriu cu pârâta SC V.D. SRL ODORHEIU SECUIESC.
A constatat nulitatea absolută a următoarelor clauze înscrise în contactul de consultanţă nr. 80 din 18 iulie 2008 încheiat între părţi:
- „3.1…şi emiterea filei CEC de către Beneficiar conform dispoziţiilor 4.2, condiţie prealabilă intrării în vigoare a contractului";
- „6.2. Prezentul contract nu intră în vigoare şi nu produce niciun efect, chiar dacă este semnat de părţi în cazul în care Beneficiarul nu emite fila CEC conform dispoziţiilor art. 4.2 din prezentul contract".
În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 24 din 24 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita s-a admis apelul declarat de apelanta SC R.T.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1401 din 15 octombrie 2008 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi, în consecinţă, în baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a fost anulată sentinţa atacată.
S-a stabilit competenţa soluţionării în primă instanţă a acţiunii comerciale formulată de reclamanta SC R.T.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC V.D. SRL în favoarea Tribunalului Harghita, ca litigiu comercial. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Harghita, ca instanţă de fond.
În cauză, reclamanta SC R.T.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC V.D. SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise în art. 3.1. teza a II a, respectiv art. 6.2. din contractul nr. 80 din data de 18 iulie 2007 încheiat între părţile din prezentul proces şi să se dispună eliminarea acestor clauze din contractul de consultantă nr. 80 din data de 18 iulie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 18 iulie 2007, între părţi s-a încheiat un contract de consultanţă prin care reclamanta trebuia să asigure pârâtei oportunităţi de dezvoltare imobiliară în zonă şi atragere de clienţi în favoarea beneficiarului.
În acest contract, la insistenţele reprezentantului societăţii pârâte, s-a inserat o clauză care se regăseşte în contract la două articole, art. 3.1 respectiv art. 6.2., conform căreia acest contract nu va intra în vigoarea în cazul în care beneficiarul nu emite fila CEC.
Această clauză este o condiţie pur potestativă, a cărei realizare depinde de voinţa uneia din părţi, în speţă de voinţa beneficiarului. Fiind o condiţie pur potestativă din partea debitorului de emitere a unei file CEC, echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga juridiceşte.
În drept au fost invocate prevederile art. 112 C. proc. civ., art. 1010 C. civ.
Din actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele.
În contract s-a introdus şi o clauză cu privire la data intrării în vigoare a contractului, care conform art. 3.1 „Prezentul contract se încheie pe o durată determinată de l an, începând cu data semnării prezentului contract şi emiterea filei CEC de către beneficiar conform dispoziţiilor art. 4.2, condiţie prealabilă intrării în vigoare a contractului.", în conformitate cu art. 6.2 „Prezentul contract nu intră în vigoare şi nu produce nici un efect, chiar dacă este semnat de părţi, în cazul în care beneficiarul nu emite fila CEC conform dispoziţiilor art. 4.2 din prezentul contract."Aceasta este clar o condiţie pur potestativă, realizarea ei depinzând exclusiv de voinţa uneia dintre părţi şi anume cea a beneficiarului.
Conform art. 1010 C. civ. „Obligaţia este nulă când s-a contractat sub o condiţie potestativă din partea acelui ce se obligă."
Nu contează că acest contract a fost semnat de ambele părţi, nulitatea tot îşi face efectul, prevederile legale referindu-se la contractele încheiate, nulitatea neputând fi invocată pentru contractele viitoare.
Prin invocarea şi constatarea acestei nulităţi nu se încalcă libertatea de a contracta, părţile contractate trebuind sa respecte legislaţia şi ordinea de drept constituită. Nu poate avea efect o obligaţie fondată pe o cauză falsă sau nelicită, potrivit art. 968 C. civ. „cauza este nelicită când este prohibită de legi...", iar în cazul de faţă este prohibită de lege.
Raportat celor reţinute, tribunalul a constatat că acţiunea este întemeiată, a admis-o şi a constatat nulitatea absolută a prevederilor art. 3.1 şi art. 6.2 din contractul încheiat de părţi.
Prin Decizia nr. 92/A din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat de SC V.D. SRL împotriva sentinţei nr. 897 din 30 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Într-adevăr contractul de consultanţă încheiat de părţi sub nr. 80 din 18 iulie 2007 cuprinde cele două clauze 3.1 şi 6.2, în raport de conţinutul cărora este mai presus de orice îndoială că în prezenta cauză emiterea filei CEC de către beneficiar este o condiţie prealabilă intrării în vigoare a contractului; dar şi că acelaşi contract nu va produce nici un fel de efect juridic în cazul în care beneficiarul nu emite fila CEC.
În prezenţa unei condiţii pur potestative, cum este şi în speţa de faţă, manifestarea de voinţă nu are valoare juridică, întrucât lipseşte intenţia părţii de a se obliga. Or, în acest caz, sancţiunea nulităţii absolute a unei asemenea condiţii incluse în cele două clauze, vine să protejeze tocmai partea cocontractantă, art. 1010 C. civ. statuând ferm că obligaţia celei ce se obligă este nulă, când s-a contractat sub condiţie potestativă.
Chiar dacă, pentru respectarea principiului libertăţii contractuale s-ar încerca a da eficienţă dispoziţiilor art. 979 C. civ., interpretând dispoziţiile contractuale în sensul producerii de minime efecte juridice, tocmai pentru a salva contractul menţinându-1 în fiinţă, nu pot fi neobservate dispoziţiile art. 977 C. civ., potrivit cărora contractate se interpretează după intenţia părţilor (manifestarea de voinţă), astfel cum în cazul de faţă este univocă, în sensul că naşterea raporturilor juridice între părţi depinde de voinţa exclusivă a pârâtei, beneficiară a contractului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC V.D. SRL Odorheiu Secuiesc, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei atacate, respectiv a sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii în constatare formulate de SC R.T.C. SRL, ca fiind nefondată şi neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta-pârâtă susţine în esenţă următoarele:
Instanţa de apel, fără a motiva clar, convingător şi pertinent – în considerentele hotărârii – Decizia ei de respingere a apelului, arată foarte succint că în prezenta cauză suntem în faţa unei condiţii pur potestative, iar sancţiunea unei astfel de condiţii este nulitatea absolută a clauzei în care este inserată această condiţie.
Instanţa de apel nu a motivat, respectiv nu a explicat în mod expres, de ce suntem în faţa unei condiţii pur potestative, respectiv care sunt premizele condiţiei pur potestative în cauză, sancţionată cu nulitatea absolută de art. 1010 C. civ.
Instanţa de apel a omis să descrie motivele de fapt şi de drept, în baza cărora a considerat că clauzele contractuale din art. 3.1 şi art. 6.2 din contract conţin condiţii pur potestative şi nici nu s-a pronunţat cu privire la motivele de apel invocate de pârâtă, prin care a încercat să combată cele reţinute de instanţa de fond.
Instanţa de apel a interpretat în mod greşit şi eronat prevederile art. 3.1 şi art. 6.2 din contract raportat la prevederile art. 1010 C. civ., când susţine că în cauză de faţă suntem în prezenţa unei condiţii pur potestative, sancţionată cu nulitatea absolută potrivit art. 1010 C. civ.
Instanţa de apel nu a motivat de ce trebuie să se acorde prioritate prevederilor art. 979 C. civ., referitoare la interpretarea dispoziţiile contractului în sensul producerii de minime efecte juridice, faţă de prevederile art. 969 C. civ., care ridică la rangul de principiu al dreptului civil libertatea contractuală a părţilor.
Recurenta-pârâtă SC V.D. SRL a depus la dosarul cauzei motive suplimentare de recurs, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi solicitând ca acestea să fie avute în vedere alături de motivele de recurs formulate în scris, cu prilejul declarării căii de atac a recursului.
Recurenta-pârâtă invocă excepţia lipsei de interes a acţiunii ca o excepţie de ordine publică, ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Susţine astfel în esenţă că în situaţia în care reclamanta nu dovedeşte că a început executarea contractului de consultanţă, în condiţiile în care din toate actele şi lucrările dosarului nu rezultă că aceasta ar fi efectuat vreo prestaţie în baza acestui contract, reclamanta SC R.T.C. SRL nu justifică niciun interes în promovarea acţiunii în anularea clauzelor care reglementează modalitatea de intrare în vigoare a contractului.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:
În ce priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, invocată de recurenta pârâtă în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că aceasta nu se încadrează în textul legal menţionat.
În subsidiar, se poate menţiona însă că atât timp cât reclamanta este parte în contractul de consultanţă încheiat şi solicită prin acţiunea formulată constatarea nulităţii absolute a unor clauze înscrise în contract ea justifică în mod cert un interes născut, direct şi actual în promovarea acţiunii, - interes care priveşte valabilitatea clauzelor contractuale puse în discuţie şi nu executarea propriu zisă a contractului, lipsită de relevanţă în prezenta cauză.
În ce priveşte susţinerile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că nu sunt întemeiate, de vreme ce hotărârea curţii de apel cuprinde motivele pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei în pronunţarea soluţiei adoptate şi, pe de altă parte, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, aşa cum greşit se susţine de către recurenta-pârâtă, invocarea inoportună a unui text legal, în contextul în care considerentele reţinute sunt corecte nefiind un motiv suficient de puternic pentru a conduce la desfiinţarea hotărârii doar sub acest aspect.
Referitor la criticile formulate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că sunt de asemenea neîntemeiate.
Astfel, se constată că ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au reţinut judicios că din conţinutul celor două clauze rezultă fără putinţă de tăgadă că ne aflăm în prezenţa unei condiţii pur postestative a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi şi anume a beneficiarului prestaţiei, aceasta intrând în evidentă coliziune cu dispoziţiile imperative ale art. 1010 C. civ. potrivit cărora „obligaţia este nulă când s-a contractat sub condiţie postestativă din partea celui ce se obligă".
Se poate aprecia că prin invocarea coroborată a dispoziţiilor art. 979 şi art. 977 C. proc. civ. s-a urmărit, deşi nu mai era nevoie, să se întărească concluzia fermă şi indiscutabilă din punct de vedere juridic, aşa cum s-a arătat mai sus, de vreme ce dispoziţiile art.1010 C. civ. au caracter imperativ.
S-a arătat astfel că chiar dacă (teoretic) s-ar încerca a se da eficienţă dispoziţiilor art. 979 C. civ., interpretând dispoziţiile contractuale în sensul producerii de minime efecte juridice, în scopul salvării contractului, acest lucru nu ar fi posibil fără a avea în vedere dispoziţiile art. 977 C. civ., potrivit cărora contractele se interpretează după intenţia (voinţa) comună a părţilor contractante, or, în speţă, ne aflăm în prezenţa unei manifestări de voinţă univoce, atât timp cât naşterea raporturilor juridice dintre părţi depinde de voinţa exclusivă a pârâtei beneficiare a contractului, lipsind prin urmare, voinţa de a se obliga, de a contracta a acesteia.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, reţinându-se că nu există niciun motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la casarea sau modificarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută ca fiind legală şi recursul pârâtei se va respinge, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V.D. SRL Odorheiu Secuiesc împotriva deciziei nr. 92/A din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 755/2011. Comercial → |
|---|
