Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9121/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9121/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 18-07-2014 în dosarul nr. 9545/197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9121
Ședința Camerei de consiliu din data de 18.07.2014
Instanța constituită din:
Președinte: S. V. - I.
Grefier: G. E. - A.
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de reclamanta S.C. L. I. S.A., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta S.C. P. H. S.R.L, prin reprezentant legal, având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Soluționarea cererii se face fără citarea părților.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura judiciară este efectuată potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 1 din C. proc. civ., în Camera de consiliu, fără înfățișarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 1027 alin. 1 și alin. 2 raportat la 107 alin. 1 din C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de chemare în judecată.
Instanța, potrivit dispozițiilor art. 255 alin. 1 din C.proc.civ., încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei, pe aspectul dovedirii situației de fapt, fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând lucrările și actele dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
JUDECĂTORIA,
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamanta S.C. L. I. S.R.L. a chemat în judecată pe S.C. P. H. S.R.L. solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 6892,60 lei reprezentând debit principal neachitat și obligarea la plata dobânzii legale de la data de 14.10.2012 și până la data achitării efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale, fiind livrate produse și emise mai multe facturi, în sumă totală de 7730,54 lei. Din totalul produselor livrate pârâta a achitat suma de 837,94 lei, rămânând un debit de 6892,60 lei.
S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 24.04.2014 reclamanta a depus note scrise în care a învederat că suma de 837,94 lei achitată de pârâtă, este compusă din factura de retur_/19.09.2012 care a descărcat factura_ și parțial factura nr._, și factura_/20-09-2012 care a descărcat factura_, la care se adaugă suma achitată în numerar conform chitanței de 250 de lei din 20.09.2012.
Conform art. 1029 alin 3 din C.pr.civ., după primirea formularului de cerere completat corect, instanța a trimis pârâtei formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Pârâta nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.pr.civ.
Instanța a pus în vedere reclamantei să facă dovada existenței unor uzanțe între părți.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părți s-au desfășurat relații contractuale, reclamanta livrând marfă pârâtei.
Reclamanta a emis următoarele facturi fiscale (f. 9-13): nr._/27.06.2012, nr._/06.07.2012, nr._/12.07.2012, nr._/12.07.2012, nr._/30.08.2012, în valoare totală de 7730,54 lei. Reclamanta a învederat că din totalul produselor livrate pârâta a achitat suma de 837,94 lei, rămânând un debit de 6892,60 lei.
A precizat că suma de 837,94 lei achitată de pârâtă, este compusă din: factura de retur nr._/19.09.2012 care a compensat factura_ și parțial factura nr._, și factura nr._/20-09-2012 care a compensat factura_, la care se adaugă suma achitată în numerar conform chitanței de 250 de lei din 20.09.2012.
Potrivit art. 1270 alin. 1 C.Civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante iar potrivit art. 1548 C.civ. culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
În privința regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp pârâtul nu dovedește executarea.
În speță, reclamanta a făcut dovada existenței doar a creanței de 3407.11 lei aferente facturii nr._/30.08.2012 (f.9), aceasta fiind singurul înscris însușit de pârâtă.
Cu privire la celelalte facturi, instanța constată că acestea nu sunt semnate de primire de un reprezentant al societății pârâte. Nici facturile de retur nr._/19.09.2012 și nr._/20-09-2012 prin care s-ar fi compensat sume din facturile pretins neplătite, nu sunt semnate de pârâtă, iar în chitanța nr._/20.09.2012 nu s-a precizat numărul facturii pentru care s-a plătit suma de 250 de lei, astfel că instanța nu poate considera că acest înscris face dovada plății unor sume din facturile pretins neachitate.
Totodată se mai reține că deși instanța a pus în vedere reclamantei să facă dovada că între părți există uzanțe din care să rezultă că pârâta a mai achitat și cu alte ocazii facturi nesemnate, reclamanta nu a depus la dosar decât alte facturi însușite de pârâtă precum și două chitanțe din care nu rezultă pentru ce facturi s-a achitat suma de 250 de lei, respectiv suma de 1750 de lei.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că pârâta are obligația de a plăti sumele indicate în facturile nr._/27.06.2012, nr._/06.07.2012, nr._/12.07.2012, nr._/12.07.2012, deoarece aceste facturi nu au fost însușite de pârâtă, iar din probele de la dosar nu rezultă că pârâta și-a asumat obligația de a plăti sumele din aceste facturi.
În privința dobânzii legale, instanța reține că potrivit 1535 alin. 1 N. C. Civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Față de cele arătate instanța va admite în parte acțiunea formulate de reclamantă și va obliga pârâta la plata sumei de 3407.11 lei aferente facturii nr._/30.08.2012, precum și la plata dobânzii legale pentru această sumă, ce va fi calculate de la data de 14.10.2012 și până la data achitării efective a debitului principal.
Văzând și dispozițiile art. 1031 N.C.pr.civ., va obliga pârâta, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. L. I. S.R.L., cu sediul în București, .-381, sector 1, având CUI RO_, înmatriculată în registrul comerțului sub numărul J_, în contradictoriu cu pârâta S.C. P. H. S.R.L., cu sediul în mun. B., .,., ., înmatriculată în registrul comerțului sub numărul J_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3407.11 lei aferente facturii nr._/30.08.2012, precum și la plata dobânzii legale pentru această sumă, ce va fi calculate de la data de 14.10.2012 și până la data achitării efective a debitului principal.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, declarație de apel care se depune la Judecătoria B..
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. V.-I. G. E. - A.
Red./Dact. S.V.I.
18.07.2014– 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6018/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 177/2014. Judecătoria... → |
|---|
